Acum 20 de ani, întreg lagărul socialist era plin de monumente ale eliberatorilor sovietici. În scurt timp, statuile au început să dispară. În unele ţări, eroii au reapărut în muzee ale comunismului. Peste tot unde s-a încercat strămutarea acestor vestigii ale trecutului, Rusia a reacţionat dur, acuzând guvernele şi cetăţenii acelor ţări de apartenenţă la regimuri de dreapta şi ultranaţionalism.

De ce poetul Grigore Vieru a fost un neliniştit chiar şi în ultimii ani ai vieţii? De ce nu s-a retras în spatele cortinei aurite a laudelor binemeritate sau a exegezelor ample şi asiguratorii de clară statuare în contextul literar general românesc, nu a stat proptit în vreun jilţ de piele de forma tronului spre a da verdicte şi a fi mentor de şcoli literare, la care aspiranţii la gloria Parnasului să-şi drămăluiască biografiile? Ba mai mult: întristat de laude, el le-a dat acestor jinduitori prilejuri de altfel de interpretări, când, în replică, afirmă public: „N-am geniu şi nici nu ştiu dacă sunt un mare poet”.

Despre scuturi antirachetă a început să se vorbească după ce preşedinte al SUA devenise Ronald Reagan (1980-1988), autorul faimoasei expresii „Imperiul Răului”, cu referire la URSS, şi cel care obişnuia să spună că „socialismul ar funcţiona numai în două locuri: în rai, unde nu este nevoie de el, şi în iad, unde există deja”. Tot el a lansat Iniţiativa de Apărare Strategică, cunoscută sub numele de „războiul stelelor”. În spatele acestei iniţiative spectaculoase se afla un calcul geostrategic pragmatic…

O frumoasă sărbătoare de suflet – cu poezie, cântec şi amintiri – a avut loc la Liceul românesc „Lucian Blaga” din Tiraspol. Cu ocazia celei de-a 19-a aniversări, aici s-au adunat grămăjoară profesori, elevi, absolvenţi şi părinţi pentru a-i spune şcolii dragi: „La mulţi ani!”. În aceşti ani zbuciumaţi, ei au fost o adevărată familie, mai ales când a trebuit să-şi apere liceul şi dreptul la limba română de agresiunile regimului separatist.