Treceam prin fata sediului ONU si un domn respectabil ma intreba daca sunt roman. Ii raspund afirmativ si-mi spune ca si-a trait cea mai parte a vietii prin partile noastre, datorita serviciului, de aceea recunoste romanii numai din privire. A urmat una dintre cele mai interesante intrebari, si anume daca sunt bucuros de moartea cuplului Ceausescu. I-am spus ca nu sunt bucuros de moartea nimanui, dar, in schimb, ma bucur de spargerea coliviei in care fusesem tinuti vreme de jumatate de secol.