De Ioan Vareş
Conform strategiei conceputa de către autorităţi cu mai bine de un an şi jumătate în urmă, programul 650 de ani de statalitate a R. Moldova trebuia să încununeze un al treilea succes politic al Partidului Comuniştilor în statul dintre Prut şi Nistru. Programul, care a debutat cu câteva evenimente notabile (o dezbatere izolată cu membrii Academiei de Ştiinţe a R. Moldova, la care nu au participat şi istorici de la Universitatea de Stat din Moldova, lansarea unei ediţii de timbre şi decretarea apariţiei ordinului „Bogdan I Întemeietorul”), urma să se desfăşoare pe linia promovării mediatice fără precedent a unei statalităţi care este diferită de cea românească, prin vechime, areal civilizaţional, cultură şi istorie.
Din nefericire pentru actualii guvernaţi trei elemente au stricat calculele realizate cu grijă în urmă cu un an.
În primul rând, criza politică din R. Moldova, recunoscută de Occident şi clamată cu insistenţă de partidele politice de opoziţie democratică (care a avut debutul imediat după alegerile parlamentare şi s-a perpetuat într-o situaţie de boicot parlamentar, transformată ulterior în asumarea alegerilor anticipate), nu mai poate fi ascunsă. R. Moldova se află astăzi în relaţii tensionate cu întreaga Europă (în primul rând cu România) şi îşi caută recunoaşterea normalităţii şi stabilităţii, apelative ale statalităţii, doar în Federaţia Rusă.
În al doilea rând, criza economică loveşte consistent în programele aflate în desfăşurare, guvernanţii trebuind să facă faţă deocamdată unei potenţiale intrări în incapacitate de plăţi a ţării. Din această perspectivă, este greu de crezut că vor exista finanţări masive pentru derularea unor evenimente fastuoase care să promoveze o istorie inventată ce interesează o foarte mică parte a populaţiei.
În al treilea rând, cei care trebuiau să scrie despre istoricul acestei statalităţi (ne referim aici la istorici de renume din R. Moldova) au fost identificaţi de către autorităţi ca „fascişti şi antonescieni”, fiind ameninţaţi cu tăierea salariilor şi cu concedierea din instituţiile în care îşi desfăşoară activitatea după evenimentele din 7 aprilie a.c. Ori este greu să motivezi ulterior astfel de oameni, indiferent de ce beneficii ar putea fi oferite.
Din cele trei puncte de vedere, deşi nimeni nu ar fi putut anticipa aceste cauze în urmă cu un an şi jumătate, ajungem la concluzia că, cel puţin în cursul acestui an, statalitatea medievală a R. Moldova nu va mai fi o temă de interes.
