„Timpul” continua publicarea rezultatelor a sase luni de investigatie jurnalistica in Transnistria a unui grup de ziaristi din Republica Moldova, Rominia, Ucraina si Rusia,care scoate la iveala amanunte necunoscute pina acum despre "gaura neagra" a Europei.
Cu numai o luna inainte sa ne deplasam in Transnistria, ministrul securitatii Antiufeev, declara ca regiunea este impinzita de spioni ai Moldovei, Rominiei si ai altor state din Vest, care pregatesc rasturnarea regimului de la Tiraspol. Ca masura imediata a fost interzisa orice fel de finantare din exterior a organizatiilor neguvernamentale.
Aparatul opresiv condus de MGB nu se da in laturi de la nici o metoda pentru a tine sub control cetatenii transnistrieni. Sursele de informare sunt putine si controlate exclusiv politic. Este vorba de o presa scrisa slaba, unde vocea firavei opozitii se face greu auzita, din cauza lipsei de bani si a proastei distributii. Apoi este spatiul audiovizual, controlat de catre stat si de catre firma Sheriff, coordonata tot de agenti ai MGB. Atacurile asupra eventualilor opozanti incep cu telefoane de amenintare si continua cu distrugerea sediilor organizatiilor vizate sau cu vandalizarea apartamentelor liderilor. Urmeaza atacuri fizice asupra liderilor, confiscari ale materialelor promotionale sau scoaterea in afara legii a partidelor. Exista si cazuri in care s-a ajuns la eliminarea fizica.
in 1999, agenti ai temutului MGB au confiscat afisele Partidului Comunist, anuntind ca activitatile acestui partid contravin legii. Sediile acestora au fost vandalizate de catre necunoscuti. in scurt timp, Partidul Comunistilor a fost scos in afara legii. Motivul acestor represalii a fost opozitia interna cit si legaturile cu partidul presedintelui moldovean Vladimir Voronin.
in anul 2000, liderul din Ribnita al filialei locale a partidului Unitatea Transnistriana, Victor Voevodin, a fost spitalizat in conditii critice dupa ce a fost atacat de necunoscuti la intrarea in apartamentul sau. Voevodin a fost batut cu rangi de metal si caramizi. Atacul s-a petrecut cu putin timp inaintea alegerilor parlamentare, si dupa ce minstrul informatiilor si comunicatiilor de atunci, Boris Akulov, interzisese tuturor tipografiilor din tara sa tipareasca materiale promotionale pentru Unitatea Transnistriana. Autoritatile au trecut chiar la dezlipirea afiselor in orasele Bender si Tiraspol, amenintind cu scoaterea partidului in afara legii.
in 2002, Oleg Belokameni, presedintele uniunii comunitatii rusilor transnistrieni, a fost gasit impuscat linga Tiraspol. Belokameni era viceprimar in Bender si avea interese de afaceri la Ribnita.
*in afara legii
Firava opozitie existenta acum in Transnistria a fost lovita inca din fasa. Odata cu comunistii, inca doua partide au fost scoase in afara legii la inceputul anilor 2000. Este vorba de Partia Narodovlastia (Partidul Puterii Poporului) condus de Alexander Radcenko si Vlasti Narodu (Puterea Poporului) condus de Nikolay Buceatki. Ambele au fost scoase in afara legii la cererea organelor de securitate si a ministrului justitiei. Cele doua entitati interzise s-au unit si au format Fondul pentru Drepturile Omului. Presedintele organizatiei este Radcenko, iar vicepresedinte Buceatki. Ambii au fost demnitari transnistrieni, insa au cazut in dizgratie. Radcenko a fost parlamentar in sovietul suprem pina anul trecut, iar Buceatki a fost primar al orasului Tiraspol pina in 2000. in ultimii ani, cei doi au fost tinta atacurilor sustinute ale serviciilor secrete si organizatiilor de tineret. Ei au fost injurati public, amenintati in toate felurile, locuintele le-au fost vandalizate, li s-a turnat acid pe sub usi. A fost nevoie de interventia OSCE pentru ca atacurile directe sa se mai domoleasca. Acum formatiunea de opozitie se afla doar sub atenta supraveghere a serviciilor de securitate.
*Acasa la opozitie
Undeva pe bulevardul central din Tiraspol, linga Sovietul Suprem, se afla sediul entitatii politice a celor doi. Ne-am intilnit cu Alexander Radcenko, care ne stringe miinile cu putere in timp ce ne sfatuieste sa ne grabim, daca nu vrem sa fim „saltati” cu totii in timpul interviului. in aceeasi cladire isi au sediul singurele ziare de opozitie: „Novaia Gazeta”, „Dobrii Deni” si „Celovek i evo prava” – ziare editate de Radcenko si Buceatki. Sunt citeva camarute, intr-o cladire darapanata aflata in fundul unei curti plina de gunoaie. Intrarea se face pe o usa ce atirna intr-o singura balama. „Iata, ne-au spart geamurile si ne-au dat foc la usi. Ne ameninta constant familiile, ne asculta telefoanele. Sediul acesta este intesat de microfoane.” Tirajul ziarelor este nesemnificativ, insa sunt singurele pe care le-am gasit la taraba cu un continut anti-Smirnov. Interesant este ca articolele critice care se publica nu aduc nici o informatie in plus din interior, referitor la activitatea ilegala a regimului Smirnov – ele doar pun in circulatie amanunte care au fost deja publicate in Moldova, Ucraina sau Rusia. Un alt amanunt interesant este ca sediul lui Radcenko se afla de mai multi ani in aceeasi stare de asediu, parca studiata, pe parcursul celor citeva interviuri pe care le-a acordat in acesti ani. Daca adaugam aici pozitiile pe care cei doi le-au ocupat in regimul Smirnov, putem banui ca si aceasta singulara opozitie este tolerata – daca nu chiar creata – de structurile MGB. Scopul? Crearea in ochii OSCE si a altor actori internationali a impresiei ca in Transnistria exista opozitie si presa independenta. Restul organizatiilor care activeaza in sectorul ONG sunt insa mult mai transparent legate de serviciile securitatii interne. Fonduri de la stat sau din Rusia, masini de la stat sau chiar membri fondatori din rindul ofiterilor serviciilor secrete. „in Transnistria e un grad scazut de cultura politica. Dar regimul Smirnov nu poate sa inchida chiar pe toti cei care nu li se supun. De aceea au lasat sa activeze ziarele (n.r. – lui Buceatki si Radcenko….) tirajul pe care il scot este nesemnificativ. Dar in schimb Smirnov poate spune ca in Transnistria exista opozitie” ne-a declarat Boris Asarov, presedintele ONG-ului „Pro Europa”.
Asarov nu poate sa mai intre in Transnistria, pentru ca ar fi arestat pentru periclitarea ordinii constitutionale. Un dosar penal a fost deschis din aceste motive pe numele sau, in urma unor proteste impotriva sovietului suprem si a fortelor rusesti stationate in Transnistria. in timpul intilnirii din Chisinau, acesta ne promite ca va aduce documente care sa probeze implicarea recenta a Transnistriei in traficul de armament. A doua zi insa, ne-a cerut sa publicam un interviu exclusiv cu el si un cartus de tigari R1. Documentele asa si nu ni le-a mai dat.
Singurul analist recomandat ca independent si care traieste la Tiraspol este Andrei Safonov. Din motive de siguranta, acesta a refuzat o intilnire in Transnistria si a tinut sa ne viziteze in apartamentul unde locuiam: „in ansamblu, eu as aprecia situatia din Transnistria ca ceva mai suportabila decit cea din Belarus”.
Kaseta – PRESA
Am identificat in Transnistria 114 jurnalisti inregistrati intr-o organizatie oficiala, 14 ziare, doua radiouri si patru televiziuni. Nu toate ziarele le-am gasit la tarabe, iar diversitatea produselor de la chioscuri scade in orasele mai mici. in afara celor trei ziare amintite, apartinind opozitiei, restul produselor media se impart intre cele detinute de catre stat si cele detinute de firma Sheriff. Exista o publicatie a organizatiei „Proriv”, al carei membru fondator este ofiter MGB. Aceeasi firma Sheriff detine si singurul operator de cablu din Transnistria, la care nu se retransmit posturi din Republica Moldova. Internetul este monopolul familiei Smirnov, care a preluat prin Sheriff fosta companie de stat Interdnestrcom, folosind pentru comunicatiile mobile standardul 3G – CDMA – adus de catre firma americana Lucent Technologies. Astfel, tot ceea ce inseamna acces la internet si site-uri de informare, se realizeaza prin provider-ul Interdnestrcom.
Ca ziarist strain iti este practic imposibil sa lucrezi deschis, deoarece MGB poate refuza accesul oricarui jurnalist sau decide supravegherea acestuia in timpul lucrului. Odata declarata calitatea de jurnalist, pina si soferii de taxi stiu ca esti obligat sa primesti acreditare de la oficiali si intreaba daca asemenea acreditare exista. Pe de alta parte, au fost inregistrate mai multe cazuri in care jurnalistii straini surprinsi ca lucreaza fara o astfel de acreditare speciala, au fost retinuti iar materialul adunat a fost confiscat. Jurnalistii romini sunt din start considerati spioni.
*Elita
Legaturile dintre securitatea interna, mediul de afaceri si elita politica sunt din ce in ce mai evidente. O mina de oameni au acumulat functii, apoi si-au cladit averi si au cistigat locuri in Sovietul Suprem. Un exemplu elocvent este Oleg Smirnov, care pe linga statutul de functionar al vamilor si director in structura Sheriff, a devenit de curind un proaspat deputat in sovietul suprem.
Practic, la ora actuala exista doua forte politice in Transnistria: miscarea „Respublica”, o structura pro-prezidentiala si miscarea „Obnovlenie” (Reinnoirea), structura din care fac parte principalii actori economici ai republicii, incepind cu oamenii de afaceri din conglomeratul Sheriff. insa o scurta privire asupra CV-urilor elitei politice ne arata ca avem de fapt de a face cu o increngatura de interese economice si de familie. Spre exemplu, in aparatul prezidential, se gaseste sotia ministrului securitatii, Galina Antiufeeva. in mod ironic, aceasta ocupa o functie in comisia prezidentiala de amnistiere. Mai mult, Antiufeeva este presedinta comisiei sovietului suprem pentru Lege, drepturi si libertati ale cetatenilor.
Ilya Kazmaly (sau Ilie Cazmali) este director adjunct al companiei Sheriff si totodata deputat in Sovietul Suprem. El este un fost militian din Tiraspol, participant la arestarea grupului Ilascu si a altor luptatori impotriva separatistilor. Cazmali a fost mina dreapta a lui Victor Gusan, acum director al firmei „Sheriff”. Ambii au fost lucratori ai ministerului de interne sovietic, din Tiraspol. Gusan a ocupat un loc mai important, participind personal la arestarea lui Ilie Ilascu. Amindoi au actionat in structura MGB, participind in anii urmatori conflictului la crearea si consolidarea imperiului „Sheriff”, in numele familiei Smirnov. Ilie Ilascu isi aduce aminte ca in momentul arestarii sale in Tiraspol, foarte putini separatisti au patruns in celula sa din cadrul unitatilor Armatei a 14-a. Printre ei, pe deasupra si inarmat, s-a aflat Victor Gusan: „Sunt convins ca fusese recrutat de GRU (n.r. – Serviciul de Informatii al Armatei ruse), altfel nu putea patrunde in celulele unei unitati militare ruse, cu arma la briul”.
Oleg Baev, director al fabricii de vinuri si spirtoase KVINT, a ajuns parlamentar. La fel si Anatol Belitchenko si Andrei Iudin, directori ai fabricii MMZ din Ribnita. Elena Chernenko, ministru al economiei, vine dupa un stagiu de contabil sef la o intreprindere mixta italiano–transnistriana, privatizata chiar sub bagheta ministrului. Articole de presa o acuza pe ministrul economiei ca a fost implicata intre 96 si 98 intr-o evaziune fiscala de 7 miliarde de ruble transnistriene, din pozitia sa de contabil-sef la compania „Tirpa”. Dosarul penal pornit a fost rapid trecut pe linie moarta, iar fosta contabila promovata la gradul de ministru al economiei, postura din care a inceput un lung sir de privatizari dubioase. Si lista ar putea continua adaugind sotiile sau copii celor mentionati, care incep sa intre in noua elita transnistriana primind functii in aparatul de stat.
Proiectul Transnistria este o investigatie jurnalistica a CRJI, finantata de catre SCOOP din Danemarca si SAS din Elvetia. La documentare au participat Stefan Cindea si Sorin Ozon (Bucuresti), Vitalie Calugareanu (Chisinau), Vlad Lavrov (Kiev), Igor Boldirev (Odessa) si Alexander Bratersky (Moscova). Foto Robert Ghement. // Timpul
