in spatele casei de marcat stau trei vinzatoare de vreo 50 de ani, inalte, solide, genul de vinzatoare de macelarie si gospodine perfecte. Poarta halate muncitoresti. Abia se misca printre exponate, intre peretele cu rafturi si tejghea. O camera de supraveghere in miniatura inregistreaza totul dintr-un colt. Stau la gramada incarcatoare de pistoale, lunete, arcuri, gloante si alte accesorii militare. Printre ele sunt expuse diverse gadgeturi, fara legatura cu profilul pravaliei. Suntem in singurul magazin de arme din Transnistria, undeva in centrul Tiraspolului, la subsolul unui bloc cu patru etaje. Se vede de la o posta ca suntem straini. „Arme nu aveti voie sa cumparati, civilii n-au voie sa poarte arma aici”, ne spun aproape in cor cele trei vinzatoare. in spatele lor sunt expuse la loc de cinste citeva modele de pistoale automate, dintre care se distinge inconfundabilul AKM. Sunt arme-replici, nu le poti folosi, iar pretul uneia ajunge la 400 de euro. Avem impresia ca visam: suntem in mijlocul unei tari-depozit de armament, iar singura oferta sunt arme de jucarie, la un pret dublu fata de o arma originala pe piata neagra. in Transnistria inca zac zeci de mii de tone de armament si munitie de fabricatie sovietica, iar unul din cinci locuitori poseda ilegal o arma de foc. Si totusi, in urma anuntului facut, vinzatoarele nu schiteaza nici macar un zimbet!
Traficul cu armament este principala si cea mai grava acuza ce i se aduce republicii separatiste. Si totusi, nu exista nici un caz de trafic documentat de la plecarea din Transnistria pina la cumparator, ca apoi sa fie trimis in justitie. De altfel, in intreaga lume exista foarte putini traficanti de armament care ajung, in cele din urma, in inchisoare. Nu prea exista nici cazuri de arme aparute in zone de conflict, recunoscute ca fiind produse in Transnistria. Ceea ce, intr-un fel, este de inteles, daca privim indeaproape complexul militar industrial transnistrean. Este o simbioza intre acesta si conglomeratul rus de producere de armament, fiecare furnizind celuilalt piese componente sau ansamblind produsul final. Ceea ce inseamna ca armele de vinzare poarta amprente rusesti. Pentru a putea relata despre traficul de armament, am cercetat indeaproape productia, stocarea si transportul de armament in Transnistria.
Uzinele
Am pus cap la cap diverse rapoarte si documente aparute in R. Moldova sau in Rusia si am intocmit o lista cu toate uzinele din Transnistria banuite ca ar produce armament. Am ajuns la o lista de 14 intreprinderi, fiecare intreprindere avind numai o sectie dedicata productiei militare. Acesta este complexul militar-industrial al republicii separatiste. Sunt uzine cu dubla activitate: productie civila si militara. Nu toate produc armament, unele produc doar subansambluri de armament, care sunt montate ulterior in Transnistria sau in Rusia. Aceste uzine au fost folosite inca din timpul Uniunii Sovietice in productia de armament. Chiar si oficialii de la Tiraspol admit ca au produs armament in anii trecuti pentru nevoile interne. Mai mult, aceiasi oficiali declara ca, in caz de nevoie, complexul militar- industrial poate fi reactivat. Si totusi, versiunea oficiala la Tiraspol este ca momentan nu se produce nici un fel de tehnica de lupta. Motoare pentru elicoptere de lupta, lansatoare de rachete, aruncatoare de grenade sau mine, pistoale-mitraliera de diverse calibre, pistoale „Makarov” sau TT, pistoale tip UZI, AKM – acestea sunt genul de arme pe care le-a produs si le poate produce complexul militar-industrial separatist. Lansatoarele de rachete „Grad” si „Vasiliok” par a fi emblema locala si singurele recunoscute in zonele de conflict externe. Pina acum, nici o organizatie internationala n-a avut acces in aceste uzine, iar despre o misiune de monitorizare pe termen lung nici nu poate fi vorba. Un amanunt important: uzinele despre care vorbim beneficiaza de energie aproape gratuit (gaz si electricitate), ceea ce ar scadea considerabil costurile de productie a tehnicii militare.
intreprinderile suspecte din Transnistria
Tiraspol:
1. „Metallorukav”
2. „Litmash Kirov”
3. „Electroaparataj”
4. „Electromas”
5. „Zavod Metalo-izdeli”
6. „Moldavizolit”
Bender:
7. Uzina „Pribor” (detinuta oficial de firma de tehnica militara rusa „Saliut” – produce motoare pentru elicoptere de lupta si chiar si pentru avioane)
8. Uzina constructoare de masini
9. „Avtoremontni”
10 „Moldavkabel”
Dubasari:
11. Uzina mecanica
Ribnita:
12. Uzina de pompe
13. Uzina metalurgica MMZ
Camenca:
14. „Selihoztehnica Camenca”.
La vinatoare!
Cu harta la indemina, dar ascunsa sub haine, si cu aparatul foto intr-o punga de plastic cu logo-ul „Sheriff”, am luat la pas uzinele mai importante banuite ca ar produce armament in Tiraspol, Bender, Dubasari si Ribnita. Fiecare uzina este intr-o stare avansata de degradare, sunt cladiri si hale raspindite pe spatii intinse. in mare parte, numai prezenta muncitorilor in jurul uzinelor te convinge ca nu este vorba de un complex parasit. in acest peisaj gri si ruginit iese in evidenta un amanunt foarte important: la fiecare dintre uzinele banuite ca produc armament exista o sectie speciala care beneficiaza de o intrare amenajata in conditii moderne. Portile sunt proaspat vopsite, deasupra intrarii exista peste tot o cupola de plexiglas albastru. Un contrast puternic fata de restul complexului. Accesul se face de catre militari in uniforma, inarmati. Deasupra lor vegheaza mai multe camere de supraveghere. Camerele de supraveghere externe sunt o raritate in Transnistria, o tara aflata in paragina. Institutiile de stat, bancile, benzinariile, punctele de acces la frontiera, unitatile militare – in toate aceste puncte sensibile nu exista nici urma de camere de supraveghere. Am observat supraveghere video ostentativa numai la sediul central „Sheriff” din Tiraspol, aflat la o aruncatura de bat de „Electromas”.
Acelasi sistem de acces militarizat si supravegheat video am intilnit la cele mai multe dintre uzinele mentionate ca ar produce armament. Aceeasi regula de amplasare: undeva la intrarea intr-o sectie, nu la intrarea principala. in plus, in imediata apropiere a acestor uzine speciale este amplasata o unitate militara activa.
„A produs si produce!”
„Transnistria a produs si probabil produce armament”, este declaratia recenta a lui William Hill, seful Misiunii OSCE in regiune, facuta anul acesta jurnalistilor francezi de la „Canal +” in cadrul unui documentar despre problema armelor. in cadrul aceluiasi documentar apar experti militari pusi la dispozitie de catre regimul de la Tiraspol. Acestia declara ca republica a fost nevoita sa produca armament pentru propriile necesitati si ca, in caz de conflict, poate oricind sa reia productia. Chiar si ministrul securitatii de stat, Antiufeev, declara ca armamentul s-a produs in uzinele mentionate.
„Pe scurt, ferm si inca o data, ei au produs si produc armament. Nimeni insa nu detine materiale absolute, categorice, gen procese-verbale la vama sau de urmarire penala care ar demonstra ca, la data cutare, in segmentul cutare, ar fi fost retinut un lot de armament care, prin contrabanda, era extras din Transnistria”, ne-a declarat Ion Leahu, reprezentant al Chisinaului in Comisia Unificata de Control. Declaratia lui Leahu este printre cele mai autorizate, el acordindu-ne interviul intr-o incapere a Serviciului de Informatii din Moldova (SIS).
Colbasna –
zona interzisa
Stocarea armamentului existent pe teritoriul Transnistriei se face in depozitele din Tiraspol si Colbasna, o localitate aflata la granita cu Ucraina, in nord-estul republicii. De departe, depozitul de la Colbasna al Armatei a 14-a este cel mai insemnat. Acesta este intins pe o suprafata de 132 de hectare si adapostea, in 1994, conform documentelor oficiale, 45 mii de tone de armament, munitie si tehnica militara. in depozitele armatei ruse din Transnistria au fost retrase in anii ’90 armamentul din Germania de Est si din fostul bloc comunist. in acest moment, depozitul adaposteste in jur de 20 mii tone de armament, in urma repatrierilor succesive catre Rusia si a nenumaratelor transferuri legale sau ilegale catre separatisti si catre cumparatori privati. Conform documentelor cercetate si informatiilor culese pe teren, transferurile catre Rusia n-au atins armamentul si munitia propriu-zise. S-au repatriat in tara mii de tone de tehnica militara, adica orice altceva in afara de armament si munitie.
imparteala
Din depozitul de la Colbasna s-au infruptat foarte multi in ultimii 15 ani, lucru recunoscut chiar si de comandanti succesivi ai Armatei a 14-a. in unele cazuri, forma legala de a scoate armament din depozit era declararea acestuia ca expirat si trimiterea spre casare. Casarea era fictiva, armamentul respectiv fiind comercializat. in alte cazuri, casarea era chiar necesara, insa lotul trimis spre casare era deturnat spre fabrica de la Ribnita, topit si folosit pentru export. Atunci cind se topesc carcase de munitie radioactiva, consecintele sunt usor de imaginat. Au fost cazuri in care materialele finite exportate de Ribnita au fost depistate ca avind grad sporit de radioactivitate.
Prin vecini
„Daca sase rachete de croaziera de fabricatie sovietica ajung din Ucraina in Iran, e o tranzactie ilegala?”, se intreaba retoric Oazu Nantoi, director al Institutului de Politici Publice din Chisinau. „Contrabanda cu arme se face foarte usor pe calea ferata sau prin transport terestru, catre porturile Odesa si Iliciovsk”. Din luna martie, transporturile pe cale ferata sunt blocate. Observatiile noastre pe teren arata ca mici garnituri de trenuri de marfa inca mai trec din republica separatista spre Odesa, prin zona Pervomaisk si Colbasna. Nu mai vorbim de tirurile care transporta marfuri de contrabanda pe drumurile adiacente, intre Tiraspol si portul Iliciovsk. Conform serviciilor secrete ucrainene, functionari corupti ai serviciului vamal ucrainean asigura „unda verde” oricarui transport apartinind firmei „Sheriff”. // Timpul
