Autor: Nicolae Negru
Modul în care Rusia a reacţionat la arestarea celor patru militari acuzaţi de implicare în acţiuni de spionaj la Tbilisi sperie toată lumea! Înainte ca justiţia georgiană să-şi spună cuvântul, fără a asculta argumentele lui Saakaşvili…
Kremlinul a autorizat declanşarea unei isterii antigeorgiene fără precedent, greu de egalat în relaţiile internaţionale de azi, mai cu seamă în cazul a două state membre ale aceleiaşi „comunităţi”.
Într-un glas, mass-media ruse şi politicienii de toate culorile au început să vorbească despre război, iar comandantul trupelor caucaziene, generalul Aleksandr Baranov, a declarat că Rusia sistează procesul de retragere a trupelor sale din Georgia. Impresia că scopul spionilor ruşi a fost anume acesta – să provoace autorităţile georgiene şi să împiedice executarea acordului de retragere a bazelor militare ale Federaţiei Ruse din Georgia – a persistat până la intervenţia lui Putin, de a doua o zi, care a dezminţit declaraţia lui Baranov. Ceea ce nu înseamnă că generalul a minţit. Ceva mai înainte, securitatea georgiană arestase un grup de complotişti, care ţineau legătura cu Igor Giorgadze, fost kaghebist, refugiat în Rusia. O fostă „republică-soră” cu şanse de aderare la NATO e o idee greu de suportat pentru generalii ruşi, fie că poartă mundir, fie că nu, după cel de-al doilea război cecen şi creşterea vertiginoasă a preţurilor la petrol pe piaţa mondială.
Faptul că Georgia i-a deportat, prin intermediul OSCE, pe militarii ruşi acuzaţi de spionaj, nu a temperat spiritele, ci, dimpotrivă, a avut efectul gazului turnat pe foc, Moscova blocând toate mijloacele de acces spre Georgia – trenurile, avioanele, maşinile, vapoarele. Se pare că „mărinimia” lui Saakaşvili i-a supărat pe ruşi mai mult decât intenţia de a-i pedepsi pe spioni.
În loc să-şi ceară scuze pentru spionaj, Rusia a apucat prăjina sancţiunilor, întrecând orice măsură. Să opreşti circulaţia poştei pe timp de pace… Să-i ceri Minskului să bareze accesul georgienilor în Rusia via Belarus… Este reacţia unei puteri complexate, care şi-a pierdut cumpătul. Şi l-a pierdut, dar nu cu totul. Livrările de gaze naturale spre Georgia nu au fost oprite, probabil pentru a nu fi învinuită Rusia că pune prea des în aplicare arma economică. Supărarea exagerată, teatrală vrea să spună că de acum încolo Rusia pune condiţia să fie tratată altfel decât tratezi un stat obişnuit, că puterea şi dimensiunile sale îi dau „dreptul” să comploteze împotriva autorităţilor georgiene, fără ca acestea să aibă dreptul să reacţioneze în vreun fel, după principiul “Quod licet Jovi, non licet bovi” (“Ceea ce i se permite lui Jupiter, nu i se permite boului”). Furia Moscovei este bine regizată, ea se dă în spectacol, fără a pierde însă spectatorii din vedere.
După ce declarase acum o săptămână că vinurile moldoveneşti nu mai au nicio şansă să revină pe piaţa Rusiei, „degustătorul” principal, Ghenadi Onişcenko se contrazice pe sine însuşi, trimiţând, zilele trecute, o brigadă de experţi care să vadă la faţa locului condiţiile vinificatorilor moldoveni. Astfel, în timp ce loveşte cu picioarele în Georgia, Moscova îi întinde Chişinăului un „morcov”, ca exemplu de bună purtare. Ronţăitul „morcovului” e probabil şi motivul tăcerii celorlalţi membri ai GUAM, care îşi promiteau nu demult unii altora solidaritate şi sprijin la nevoie. Tunând şi fulgerând la adresa Georgiei, Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei, s-a pronunţat miercuri pentru reluarea negocierilor în conflictul transnistrean. Pe data de 8 octombrie, urmează să sosească la Chişinău adjunctul lui Lavrov, Grigori Karasin (Infotag), care să demonstreze că, spre deosebire de Saakaşvili, pe care Putin l-a comparat cu Beria, Voronin este un „hulub al păcii”.
Occidentul manifestă prudenţă în acest „scandal de familie”. Impresia e că lumea tratează Rusia ca pe un bolnav, aşteptând-o să-şi vină în fire. // Jurnal de Chisinau
