Autor: Constantin Tanase
Cred că este de prisos să mai explic prin ce se deosebesc manelele de autenticele cântece populare sau că o manea nu poate sta pe acelaşi „raft” valoric cu o veche romanţă. Invazia manelelor pe piaţa cântecului popular a devenit un proces periculos pe cale de a se generaliza, fenomenul manelizării afectând şi alte sfere.
Astfel, specialiştii vorbesc deja despre manelizarea în domeniul mediatic – despre manelizarea ştirilor, de exemplu, când informaţiile de mare importanţă sunt tratate manierist, şablonard, bagatelizându-li-se importanţa, iar publicului servindu-i-se surogate informaţionale, „manele de presă”.
Astfel, din interes comercial, un ziar va prefera să prezinte o pagină întreagă cu viaţa intimă a vedetelor decât să-şi informeze cititorii despre problemele de substanţă ale integrării europene. Dar nu manelizarea informaţiei ne interesează aici, ci manelizarea discursului politic şi, înainte de toate, a discursului politic al opoziţiei noastre.
După venirea comuniştilor la putere, în RM s-a produs un fenomen despre care s-a vorbit doar în campaniile electorale, dar şi atunci superficial, ca printre altele. Confiscând mesajul proeuropean al fostei opoziţii – evident, la nivel formal, propagandistic – comuniştii au şters diferenţele ideologice dintre partide şi au forţat toate partidele să joace pe terenul lor. Lansând ideea „integrării europene” ca „idee naţională”, declarându-şi paternitatea asupra ei, forţând partidele de opoziţie să se solidarizeze în jurul ei, declarând chiar această idee drept bază a „consensului naţional” al tuturor partidelor politice, comuniştii au atras toate partidele într-un joc pe un teren fals, iluzoriu. Dacă pe timpul lui Brejnev comuniştii au minţit poporul cu „actuala generaţie de oameni sovietici va trăi în comunism”, astăzi comuniştii lui Voronin mint societatea cu „integrarea europeană”.
Opoziţia, pentru a nu fi acuzată de „antieuropenism”, a înghiţit nada şi, în loc să contrapună comuniştilor problemele de fond ale strategiei dificilului (şi, deocamdată) ipoteticului proces de aderare la UE, ţine hangul propagandei comuniste. Comuniştii interpretează în mod manelist integrarea europeană, ei au manelizat această idee, ei „miaună” acest subiect, iar opoziţia, în loc să-i deconspire, să spună societăţii adevărul despre greutăţile, riscurile, costurile şi, deocamdată, caracterul ipotetic al integrării europene, „miaună” împreună cu Voronin maneaua europeană.
Adică, face exact ceea ce vor comuniştii: partidele de opoziţie nu mai au ideologii proprii, au dispărut doctrinele, diferenţele de abordare a problemelor politice şi sociale – toate au o singură „ideologie”: „consensul politic naţional” în numele „integrării europene”. Cu asemenea manele politice opoziţia va mai pierde încă o dată cu mare succes viitoarele alegeri. // Timpul
