Viitorul relaţiei UE-RM între reflecţii europene şi calcule electorale comuniste.
Marţi, la Bruxelles, preşedintele V. Voronin şi-a exprimat speranţa că UE va adopta până la sfârşitul anului un mandat pentru negocierea unui nou acord de cooperare cu Chişinăul, chiar dacă reprezentanţii UE au accentuat, în câteva rânduri, că abia „s-a decis iniţierea procedurii de reflecţii” pe marginea noului cadru contractual şi că e prematur de spus când va interveni adoptarea mandatului. Oficialii UE au apreciat progresele făcute de RM, dar au subliniat că ritmul negocierilor referitor la un nou cadru de colaborare va depinde de ritmul reformelor din RM (fiind indicate, în special, asigurarea independenţei justiţiei, combaterea corupţiei, libertatea mass-media) şi de desfăşurarea corectă a alegerilor din 2009. Voronin a dat asigurări că autorităţile RM vor depune eforturi maxime pentru ca scrutinul parlamentar din 2009 „să fie organizat şi desfăşurat conform celor mai înalte rigori democratice”. Totuşi, comunicatele oficiale (care, după părerea noastră, inspiră un optimism exagerat şi creează o senzaţie de mare succes al diplomaţiei moldave) scapă aşa „mici detalii” cum ar fi îngrijorarea exprimată de ministrul de Externe sloven, Dmitri Rupel, a cărui ţară deţine preşedinţia UE, privind recentele amendamente care au ridicat pragul electoral la 6%…
În ce măsură sunt justificate speranţele şi optimismul exprimate de preşedintele Voronin şi ce garanţii avem că alegerile din 2009 într-adevăr vor respecta „cele mai înalte rigori democratice”? Citiţi ce cred comentatorii politici.
Igor Munteanu, director executiv IDIS „Viitorul”
Luând în consideraţie că realizarea Planului de Acţiuni (PA) nu a trezit o admiraţie constantă la Bruxelles, cred că procesul de pregătire şi semnare a unui acord nou cu RM va dura mai mult de o jumătate de an. E clar că UE nu va agrea un anume format al viitorului document înainte de a vedea exact ce fel de alegeri vom avea în 2009. Alegerile anterioare arată că rigorile anunţate de şeful statului nu sunt obligatoriu corelate şi cu standardele europene. Localele din 2007 au avut mari probleme, inclusiv la oferirea de şanse egale pentru candidaţi, utilizarea resurselor administrative de către partidul de guvernământ, bruierea opoziţiei, lucru confirmat şi de rapoartele internaţionale. Conţinutul viitorului document depinde de cum se va ţine cont la Chişinău de avertismentele adresate de la Bruxelles care rămân, în fond, aceleaşi ca şi la momentul semnării PA – independenţa justiţiei, libertatea mass-media, climatul de afaceri etc. Optimismul exagerat al şefului statului trebuie examinat în contextul preelectoral din RM, dorindu-se acreditarea ideii incorecte că UE deja a oferit ceva RM graţie eforturilor actualei guvernări. În realitate, RM e total invizibilă la Bruxelles şi nu are deocamdată suficiente argumente credibile care să o facă prioritară pe agenda UE. Dacă nu facem contextul propice şi favorabil pentru ca UE să fie convinsă că RM chiar vrea să ia în serios propriile promisiuni, atunci acordul care va fi oricum semnat poate fi chiar un pas înapoi, în condiţiile în care decizia politică la nivelul CE este de a trena procesul de integrare.
Ion Marandici, analist politic
În general, informaţiile despre aceste întâlniri sunt mereu filtrate şi populaţia află numai despre succese, dinamici pozitive, progrese şi mai nimic despre eventualele critici. Îngrijorarea preşedinţiei slovene în legătură cu creşterea pragului electoral este un exemplu sugestiv. Iar faptul că UE va începe negocierile privind noul acord juridic cu RM numai dacă alegerile vor fi corecte ne transformă pe toţi în ostateci ai alegerilor şi, indirect, ai politicienilor… Totodată, dacă facem calcule pe termen lung, riscăm să cădem în depresie. „Procesul de reflecţie” promis de UE ar putea continua până în 2009. Să presupunem că în mai 2009, după alegeri, CE va iniţia negocierile care, în cel mai bun caz, ar dura numai un an, adică până în 2010. În acelaşi an se semnează acordul, după care urmează ratificarea – un proces ce poate dura doi-trei ani. Adică, abia în 2013 acordul ar intra în vigoare. Dacă acordul va fi semnat pentru zece ani înseamnă că abia în 2023 vom putea încerca să scăpăm de eticheta de „vecin etern” al UE. Pentru a evita această situaţie, perioada de valabilitate a acestuia nu trebuie să depăşească cinci ani, astfel ca în 2018 să putem solicita un calendar al aderării. Dar pentru a solicita calendarul aderării, perspectiva de aderare trebuie să fie clar menţionată în viitorul acord cu UE.
Victor Chirilă, Asociaţia pentru Politică Externă
„Perioada de reflecţie” nu înseamnă nicidecum şi începutul negocierilor. Este de aşteptat ca această perioadă să dureze de la două până la şase luni, timp în care statele-membre ale UE şi Comisia vor conveni asupra obiectivelor şi principiilor directorii de care se vor ghida în viitoarele negocieri cu RM. De fapt, respectivele obiective şi principii vor şi constitui conţinutul viitorului mandat de negociere pe care statele-membre UE îl vor acorda CE la sfârşitul perioadei de reflecţie. Nu este exclus ca mandatul în cauză să fie votat până la sfârşitul acestui an, însă, ca acest lucru să se întâmple anume aşa, actualei guvernări i s-a dat de înţeles că trebuie să accelereze îndeplinirea angajamentelor restante din PA. De remarcat că V. Voronin a avut la Bruxelles un discurs plin de promisiuni ferme la adresa UE. De asemenea, el a căzut de acord şi cu criticile subtile făcute Chişinăului cu privire la mersul reformelor democratice din RM. Această conduită a preşedintelui este un deja-vu, pentru că el a făcut acelaşi lucru şi cu ocazia vizitelor întreprinse la Bruxelles în decembrie 2007 şi ianuarie 2008. Voronin a reuşit atunci să impresioneze oficialii europeni prin discursul său hotărât, totuşi, multe dintre promisiunile sale au rămas neîndeplinite. Dacă acelaşi lucru se va întâmpla şi acum, nu putem exclude că UE ar putea să amâne aprobarea mandatului de negociere pentru anul viitor (Alina Ţurcanu). //www.timpul.md
