O zi din viaţa preşedintelui Partidului Liberal: Mihai Ghimpu a acceptat provocarea JURNALULUI de a fi supravegheat de reporter 14 ore din campania electorală
De când cu campania electorală, liderul PL, Mihai Ghimpu, s-a învăţat să doarmă „cu ţâra” şi să mănânce pe apucate. Electorala i-a adus o răceală zdravănă, „mai mulţi peri suri” şi o şi mai mare dependenţă de fumat. În rest, totul merge strună. În partid e ordine, fiecare ştie ce are de făcut. Niciun membru al PL nu stă fără treabă. Totuşi, cele mai multe responsabilităţi cad pe spatele liderilor partidului – Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă.
Singur la partid
După patru ore de somn, miercuri, la ora 8.30 dimineaţă, Mihai Ghimpu e deja la sediul partidului de unde, în jumătate de oră, trebuie să plece la Cimişlia unde are planificate mai multe întâlniri cu alegătorii. Până atunci, trebăluieşte singur prin birouri, aşezând afişele şi semnând dispoziţii de plată. Ceilalţi membri ai staff-ului sunt fie în deplasări electorale, fie încă dorm acasă, pentru că lucrul la partid se termină seara târziu, pe la miezul nopţii. După ce îşi termină treburile, liderul PL se aşază la masă să privească ştirile pe internet. Seara, nu are timp să stea la televizor, de aceea face tot posibilul să se informeze dimineaţa. Cu ştirile care ţin de PL îl mai pun la curent colegii de partid, cei mai tineri dintre care i se adresează cu „Domnule Ghimpu”, iar cei mai în vârstă, cu „Mihai” sau „Domnule Mihai”. Fumează mult. De când a început campania, nu îi ajunge nici un pachet de „Parlament” pe zi. „Dacă nu fumam, cred că îmi cumpăram deja şi tancul despre care a tot trâmbiţat presa comunistă că mă pregătesc să mi-l cumpăr în curând”, glumeşte liderul liberalilor.
Chirtoacă drept momeală
În timp ce „răsfoieşte” presa virtuală, în birou intră preşedintele filialei din Soroca a PL, Boris Seva. Bărbatul salută grăbit şi începe repede să se plângă că au probleme pentru că nu au achitat ultimele facturi pentru publicitate în ziarul local, dar şi din cauza concurenţilor „verzi” care le rup afişele. „Iar la Vărăncău, „verzii” au umblat prin sat şi au îndemant oamenii să voteze cu Dorin Chirtoacă, adică cu stejarul”, raportează soroceanul. Ghimpu nu se miră. „Nu-i pentru prima dată. Aşa fac şi prin alte sate. Câteodată când sunăm să planificăm vreo întâlnire electorală, la primărie ne spun că la ei deja au fost oamenii lui Chirtoacă, acei cu copacul”, îi explică calm situaţia liderul partidului. Iar pentru reporterul JURNALULUI, Ghimpu mai adaugă că, din cauza acestei diversiuni, au decis să schimbe sigla de pe afişele electorale şi să-l pună şi pe Dorin Chirtoacă „ca să nu încurce lumea PL-ul cu tufarul”. După ce mai discută cu Seva despre alte probleme de campanie, Ghimpu urcă în maşina în care îl aşteaptă deja şoferul (un tânăr liberal, care încă nu ştie dacă va fi plătit pentru aceste servicii, dar nici nu pretinde remunerare – n.r.) şi porneşte la drum. Se duc în doi cu maşina de la partid, pentru că liderul PL se teme să nu-şi strice pe drumurile de ţară Mercedesul pe care şi l-a cumpărat recent.
„În casele de cultură e mai frig decât în Siberia”
Timp de aproape o oră cât durează călătoria până la Cimişlia, Ghimpu dă şi recepţionează apeluri telefonice. Are vreo trei, dar toată lumea îl sună doar la unul. Rezolvă tot felul de probleme, de la producerea unui nou spot electoral, în locul celui contestat de comunişti, până la achitarea tuturor datoriilor care s-au acumulat. Un individ îl sună rugându-l să-i rezolve nişte probleme dubioase. Vădit deranjat, Ghimpu îl refuză, spunându-i răspicat că ei nu acţionează în afara legii. Îl sună şi pe Dorin Chirtoacă, care în ajun se simţea foarte rău, cu toate acestea, a refuzat să stea acasă şi s-a dus la Şoldăneşti. „Dacă te simţi rău, nu trebuia să te duci. Hai, eliberează-te mai repede şi du-te acasă! Tratează-te că abia vorbeşti!”, îl sfătuieşte unchiul. Dar, pentru că nepotul e încăpăţânat, Ghimpu sună o altă persoană şi o roagă să vadă unde ar putea Dorin să nu meargă. „Faceţi întâlnirile mai scurte ca să stea mai mult în maşină că e mai cald. În casele de cultură e mai frig decât în Siberia, îţi trece pofta şi de schimbare. Aveţi grijă să nu răcească şi mai tare”, dă indicaţii şeful. Iar apoi, se jură că dacă ajung la putere, schimbă alegerile în luna mai.
O lecţie de românism
Cât timp rezolvă la telefon problemele partidului, ajungem la Casa de creaţie din or. Cimişlia, unde îi aşteaptă vreo 40 de persoane. Înainte de a ieşi din maşină, Ghimpu oftează adânc. „Nu mă tem de comunişti, cum mă tem de frigul lor”. Oamenii din sală îl primesc rece pe liderul PL, care, în loc să le promită „de toate”, cum fac alţi politicieni, le ţine o lecţie de românism. „Vă spun – noi suntem români şi avem aceleaşi drepturi ca şi românii de peste Prut. Iar limba pe care o vorbim e română. Or, cuvintele „genunchi”, „masă”, „copil”, nu pot avea două mame – una româncă şi alta moldoveancă”, le explică preşedintele liberalilor, adaptându-şi discursul la specificul publicului. Apoi le vorbeşte despre obiectivele Partidului Liberal, explicându-le oamenilor cum arată sigla PL, pentru că Veaceslav, şoferul, a uitat să aducă calendarele cu sigla partidului. Mai târziu, Ghimpu îl va dojeni pentru această scăpare, dar şi pentru că a uitat aparatul de fotografiat acasă. La întâlnirile electorale, preşedintelui PL îi place să se adreseze mai mult tinerilor, pe care îi consideră principalul electorat al formaţiunii. Le vorbeşte despre victoria tânărului Dorin Chirtoacă care a reuşit să învingă comuniştii în capitală. Respectând pactul de neagresiune, Ghimpu nu critică partidele de opoziţie, referindu-se doar la comunişti, „singura belea a acestei naţiuni”, şi la creştin-democraţi, „marii trădători”.
În loc de mâncare – ciocolate
După întâlnire, membrii locali ai PL îl invită pe Ghimpu să ia masa cu ei într-un bar ce aparţine unui membru PL. La masă, preşedintele partidului recunoaşte că este pentru prima dată când îşi permite să se oprească să ia masa în vreun local când merge la întâlniri cu alegătorii. Iar Veaceslav consimte, precizând că, de obicei, se mulţumesc să mănânce ciocolatele pe care le cumpără pe drum. Deşi zice e creştin, Ghimpu nu ţine postul. Mănâncă din toate ce i se servesc. Mai ales că, la fel ca şi toţi fumătorii înrăiţi, dimineaţă preşedintele PL nu mănâncă mai nimic. De fapt, nici seara nu prea reuşeşte să ia masa. Miercuri, spre exemplu, pe la şapte seara, a mâncat din fugă o plăcintă cu un ceai şi mai departe – la treabă.
Copiii îl cunosc
Au mai urmat încă două întâlniri. Ultima, în satul Ciucur-Mingir, era cât pe ce să eşueze din lipsă de oameni. La ora anunţată, în faţa casei de cultură din sat se adunaseră vreo cinci oameni. „E devreme încă. Oamenii de la ţară au treabă la ora asta”, îl linişteşte Ghimpu pe preşedintele organizaţiei PL din Cimişlia, care îşi freacă mâinile de nevoie. Între timp, lumea începe să se adune. Pentru că afară era mai cald decât în casa de cultură, Ghimpu a decis să discute cu oamenii afară. S-a apropiat de mulţime cu ţigara aprinsă în mână şi a început să le vorbească, oprindu-se din când în când pentru a trage câte un fum. Când adunarea a luat sfârşit, preşedintele liberalilor, îngheţat bocnă, a urcat în maşină, dând comanda: „Acasă, la sediu!”. Pe drum, rezolvă din nou probleme la telefon. Îl sună pe Dorin să afle cum se simte. Se interesează cum au decurs întâlnirile. Se opreşte la o margine de pădure să cumpere un buchet de viorele pe care îl va duce soţiei, pentru a-şi răscumpăra vina pentru lipsa continuă de acasă. În timp ce Ghimpu scotoceşte prin geantă căutând banii, tinerii vânzători (minori încă – n.r.) îşi dau seama că l-au mai văzut pe „nenea” la televizor şi se interesează cine e. El însă refuză să le spună, urându-le sănătate şi noroc.
În Chişinău, liderul PL ajunge aproape de opt. Mai are de mers la un studio pentru a vedea noul clip, apoi la sediu, unde îl aşteaptă un teanc de hârtii care trebuie semnate. Acasă, Mihai Ghimpu a ajuns, tradiţional, aproape de miezul nopţii, pentru ca a doua zi, odată cu răsăritul soarelui, să părăsească din nou capitala, mergând la nord, unde îl aşteaptă alţi viitori alegători.
