Motto: Mie personal îmi era silă şi greaţă să port toate aceste discuţii şi să mă uit la mutra acestui Urecheanu. (…) Nici un vot partidelor-grupări criminale, acestor grupări banditeşti, nici un vot partidelor crizei, nici un vot acestor oligofreni. (Din destăinuirile şi îndemnurile lui V. Voronin făcute la întâlnirea cu activul de partid din Chişinău. Limba de lucru – rusa).
…Cu faţa roşie, buhăită, cu ochi umflaţi, acest om de mai bine de opt ani te priveşte de la ecranul televizorului încruntat şi cu ură pe sub sprâncene. Preferă să vorbească în limba rusă, dar când e cazul trece şi la cea „moldovenească”. În realitate însă omul acesta nu vorbeşte nici româna, nici rusa. Limba pe care o vorbeşte el e un fel de jargon moldo-rus, presărat copios cu sudălmi, expresii pipărate din argourile lumii interlope ruse gen: bazar, bespredel, po poneatiam etc. Mereu proliferează ameninţări la adresa oponenţilor săi, etichetându-i cu expresii culese direct din stradă sau din cuvântările procurorului lui Stalin, Vîşinski. Epitetele gen bandiţi, criminali, trădători, oligofreni la adresa oponenţilor săi politici sunt dintre cele mai decente şi au pătruns în lexicul „presei” pe care el o controlează. Se vede că băieţii din această „presă” ştiu ce-i place stăpânului. În mod normal, într-o ţară normală acest om nu ar fi trecut mai sus de funcţia de portar la sediul vreunui partid politic. La noi însă acest om a ajuns nu numai şef de partid politic, dar şi şef de stat. Numele acestui om e Vladimir Voronin. Moldovenii au votat de trei ori partidul care l-a făcut pe acest om şef de stat. Cum de a fost posibil? De ce se întâmplă aşa ceva?
De ce moldovenii votează omul care a făcut din R. Moldova cea mai săracă ţară din Europa?
Întrebaţi-l pe cel mai amărât moldovean de la ţară – fie acesta un pensionar, fie un tânăr care lucrează la Moscova şi a venit acasă pe două săptămâni – pe cine votează când îi votează pe comunişti şi veţi auzi un singur, acelaşi, răspuns: pe Voronin. Ei habar n-au cine de fapt face parte din lista comuniştilor, pot să vă spună doar două-trei nume mai sonore – cum ar fi, de exemplu, Greceanâi, Lupu, Stepaniuc… -, dar şi acestea se asociază cu numele Voronin. Omniprezenţa lui timp de opt ani la televiziune, talentul cu care el minte, asocierea permanentă a numelui său cu asemenea noţiuni ca „pensie majorată”, „salarii la timp”, „stabilitate” ş.a. au făcut din Voronin un simbol, un mit, iar cu miturile, precum se ştie, e greu de luptat.
Concretizez: această percepţie există în conştiinţa moldovenilor simpli, adică săraci, îndeosebi a celor de la ţară, care şi formează, de fapt, baza socială a PCRM. Evident, Voronin este votat şi de unii moldoveni „mai complicaţi”, din clasa medie – oameni de afaceri, funcţionari -, dar aceştia îl votează din interes, din oportunism.
Aşadar, moldovenii nu ştiu aproape nimic despre oamenii din lista partidului lui Voronin. Întreabă-l pe un moldovean din aceştia, dacă el e de acord să voteze un fost general de poliţie, care nu cunoaşte „limba moldovenească” şi pentru care din buzunarul lui, al moldoveanului prost, se scot bani pentru a plăti traducerea în parlament, şi răspunsul va fi categoric: NU! Dar îl votează, pentru că el crede că-l votează (numai) pe Voronin şi nu ştie că în afară de Voronin mai este pe listă şi un oarecare Mişin, bunăoară. Voronin se duce prin sate singur sau cu moldoveni „spălăţei” de alde Greceanâi şi Lupu, dar nu şi cu Mişin. Nu ţin minte să fi auzit vreodată despre întâlnirea lui Mişin cu ţăranii dintr-un sat moldovenesc. Întrebaţi-le pe bietele femei de la ţară (câte au mai rămas) dacă ar fi de acord să voteze o cucoană de la Chişinău care nu cunoaşte o boabă de „limbă moldovenească” şi care „se alintă” la ecran contra unui salariu de mii de euro pe lună. Răspunsul va fi categoric: NU! Dar o votează, din aceleaşi motive din care îl votează pe Mişin…
Ce ştiu moldovenii despre Voronin
Şi mai puţin ştiu moldovenii despre însuşi Voronin. Să luăm cel mai proaspăt exemplu. Joia trecută, Voronin a avut două întâlniri cu activele de partid de la Bălţi şi Comrat. A mers cu maşina statului, cu benzină plătită din banii statului, însoţit de garda de corp plătită de stat ş.a.m.d. Vineri, Voronin s-a întâlnit cu activul de partid din Chişinău. A avut deci întâlniri de partid, care nu au nimic cu activitatea de stat; altfel spus, în timpul zilei de lucru s-a ocupat cu alte treburi decât cele de stat. Leafa însă-i merge. Şi nu una, ci vreo trei. Plus încă două pensii de general – una de la Chişinău, alta de la Moscova. Întrebaţi-l pe un moldovean amărât de la ţară dacă el este de acord să plătească din buzunarul său „activităţile de partid” ale lui Voronin. Răspunsul va fi categoric – NU. Întrebaţi-l dacă e de acord să voteze pentru un asemenea (deputat) preşedinte. Răspunsul va fi iarăşi NU. Dar îl votează, fiindcă moldoveanul nu ştie nimic despre aceste „subtilităţi”. De ce nu ştie? Fiindcă aşa vrea Voronin. El nu e interesat ca moldoveanul amărât să ştie aceste lucruri, precum şi faptul că există o Televiziune publică, plătită din banii lui şi care e obligată să-l informeze şi despre aceste aspecte ale „activităţii” lui Voronin. Dar nu-l informează. De ce? Fiindcă nu vrea Voronin. Aici cercul se închide.
„Tezele lui Voronin”
Vineri, precum am spus, Voronin s-a întâlnit la Chişinău cu activul de partid. (A se vedea discursul rostit de el la paginile 4-5 şi recomand cititorilor să citească foarte atent acest text…) Moldoveanul amărât de la ţară, dar şi cel de la Chişinău care nu prea citeşte ziare, nu ştiu că, la această întâlnire, Voronin nu s-a preocupat de grijile ţării şi ale cetăţeanului, ci i-a instruit pe cei invitaţi cum să-l prostească pe bietul moldovean ca să mai voteze o dată comuniştii. Cuvântarea lui Voronin e plină de indicaţii preţioase în acest sens; ea chifteşte de minciuni şi de indicaţii cum să se spună minciuni. Voronin le explică pe puncte celor din sală cum trebuie să-i prostească pe alegători, declarând deschis: „Noi trebuie să cucerim minţile şi inimile alegătorilor noştri, formulând în acest scop principalele teze preelectorale”. Iată, aşadar, ce-i sfătuieşte Voronin pe agitatorii comunişti să le spună alegătorilor:
1. Opoziţia nu este independentă, ea e condusă de grupări criminale şi politice din afara ţării, ea este speriată de hoţul în lege Karamalak, zis „Bulgaru”, de Pasat şi alţii.
2. Anume aceste forţe stau în spatele lui Filat şi Urecheanu care, ameninţându-i pe deputaţii lor cu răfuiala fizică, nu le-au permis să voteze candidatura Z. Greceanâi, propusă la funcţia de preşedinte pe 20 mai şi 3 iunie.
3. Dacă acestea ar fi partide obişnuite, moldoveneşti, Voronin ar fi găsit nu unul, ci 41 de voturi, dar nu avem de a face cu partide moldoveneşti, independente, ci cu adevăraţi mercenari politici.
4. Liderii Opoziţiei sunt nişte marionete ale structurilor criminale şi serviciilor secrete străine.
5. Opoziţia nu a acceptat o coaliţie anticriză pentru că doreşte destabilizarea situaţiei şi lichidarea statalităţii moldoveneşti. Ea trebuie să distrugă ceea ce nu a reuşit pe 7 aprilie.
6. 3 iunie nu este simbolul consolidării Opoziţiei împotriva comuniştilor, ci un atac la statalitatea ţării noastre.
7. Opoziţia şi liderii săi sunt decepţionaţi de dizolvarea parlamentului, ei n-au dorit aceasta, dar n-au avut încotro, fiindcă sunt conduşi din exterior.
8. Trebuie să lucreze şi cu alegătorii Opoziţiei, cărora urmează să li se spună că pe 7 şi 8 aprilie au fost arestaţi mai mult de 300 de oameni, deoarece Filat, Chirtoacă şi Urecheanu i-au scos în stradă, i-au abandonat şi i-au lăsat sub bâtele poliţiei.
Ce propune Opoziţia?
Iată indicaţiile pe care le dă şeful statului agitatorilor în timpul zilei de lucru… Nici un cuvânt despre problemele ţării şi ale oamenilor: sărăcie, impozite, drumuri proaste, medicamente scumpe, primari şi miniştri corupţi, sute de mii de copii rămaşi pe drumuri. Pe Voronin nu-l interesează aceste probleme, scopul lui e să isterizeze societatea, să îndemne la luptă împotriva „duşmanilor de clasă plătiţi de grupările criminale şi serviciile secrete din exterior”. Exact ca în ’37…
Cum va contracara Opoziţia aceste „teze” ale lui Voronin, teze care deja sunt învârtite în presa comunistă, inclusiv la „Moldova 1”, ce poate contrapune Opoziţia acestei avalanşe de minciuni şi insinuări? Să înceapă şi ea să mintă şi să insinueze? În zadar, fiindcă n-are talentul lui Voronin şi nu va fi crezută.
Aşadar, cu ce mesaj se lansează Opoziţia în alegerile anticipate în situaţia când toate acţiunile comuniştilor de culpabilizare şi demonizare a Opoziţiei au un singur obiectiv: să pregătească scoaterea Opoziţiei în afara legii, ca fiind „antistatală” şi plătită din exterior? Ce le va spune ea, în timpul ce i-a mai rămas până la scrutinul din 29 iulie, moldovenilor amărâţi care-l cred pe Voronin?
