De Constantin Tănase
Nu-mi face nicio plăcere, dar trebuie să revin la persoana lui Marian Lupu, chipul căruia poate fi văzut pe panourile uriaşe care au umplut Chişinău. Revin la „declaraţia" pe care a făcut-o Marian Lupu pe 10 iulie, care, din păcate, nu a fost analizată atent de presă. Să revenim la ea, căci se merită. S-o luăm de la un capăt, pe puncte.
Iată ce declară Lupu în chiar prima frază: „De aproape două luni de zile întreaga societate a R. Moldova se află într-o situaţie dificilă, dureroasă, caracterizată prin speranţe şi dezamăgiri". De doar aproape două luni? Noi simţim această situaţie de opt ani, de când Moldova e terorizată de partidul pe care l-a slujit cu credinţă Lupu, şi-l mai slujeşte în mare taină electorală. De ce tovarăşul Lupu simte „situaţia dificilă, dureroasă, caracterizată prin… dezamăgiri" de numai vreo două luni? Oare nu de aceea că în aceste două luni Voronin l-a purtat cu vorba şi nu i-a oferit postul de preşedinte al republicii?
Mai la vale Lupu constată „cu îngrijorare" nişte „tendinţe extrem de periculoase", cum ar fi „polarizarea extremă a clasei politice", „dezbinarea societăţii" din care cauză „societatea devine ostatecul intereselor şi ambiţiilor politice ale celor avizi de putere". Foarte frumos! Bravo, Mariane! Adânc şi emoţionant până la lacrimi. Un mic detaliu doar lipseşte – Lupu nu concretizează cine anume e vinovat de „polarizarea extremă a clasei politice", „dezbinarea societăţii", cine sunt acei „avizi de putere"… Noi, de exemplu, l-am bănui de aceste crime chiar pe tov. Lupu, fost şef de parlament, care astăzi este avid de… funcţia de şef al statului.
Mai departe e şi mai amuzant. Citez: „În rezultatul (corect – ca urmare, ca rezultat) acestui joc dubios de-a „interesul naţional şi statalitatea" valorile democratice, atât de des evocate, au fost substituite prin lozinca „cine nu e cu noi, e împotriva noastră". …„Au fost substituite" de către cine? Lupu nu spune. Şi înţelegem de ce, pentru că anume el şi cu Voronin au promovat această lozincă bolşevică.
Şi în continuare Lupu ne lămureşte ce înseamnă „interesul naţional": „consolidarea statalităţii, schimbări fundamentale şi de principiu în dezvoltarea socio-economică, în sistemul judecătoresc şi a instituţiilor de forţe (corect: de forţă), în asigurarea reală a respectării drepturilor omului, în crearea condiţiilor echitabile pentru resursele mediatice, în construirea corectă a politicii externe, etc.". Patru ani de zile, cât a fost preşedinte de parlament, Lupu nu a suflat o vorbă despre aceste „componente" ale interesului naţional: nu ţin minte să se fi revoltat împotriva sistemului judecătoresc şi al instituţiilor de forţă, n-am observat să-l fi deranjat încălcarea drepturilor omului – a scos el o vorbă când hăitaşii lui Papuc îi măcelăreau pe tinerii protestatari?; a protestat el cumva împotriva utilizării de către stat a „resurselor mediatice"? Oare nu Lupu închidea microfoanele Opoziţiei şi gura ziariştilor?!
Fiţi atenţi la următoarea teză a lui Lupu, dedicată tot interesului naţional: „Interesul naţional nu poate fi monopolizat de un singur partid şi folosit ca instrument de manipulare, divizând societatea în „patrioţi" şi „trădători", în „statalişti" şi „unionişti". Dar anume aceasta s-a încercat după 7 aprilie". Ei da? După? Dar până la 7 aprilie?! Nu a fost oare şi până la 7 aprilie 2009 monopolizat interesul naţional de către un singur partid, iar societatea împărţită în „statalişti" şi „unionişti"? Şi cum se numeşte acest „singur partid"? Au nu cumva Partidul Comuniştilor din care a făcut parte şi pe care l-a slujit cu zel Marian Ilici?
Nu mai citez, căci şi aşa e clar. De ce am revenit la declaraţia lui Lupu? Explic de ce. Moldoveanul nostru, blajin şi bun din fire, mai este şi extrem de credul. Uită repede răul ce i s-a făcut şi-l iartă pe vrăjmaş. Bătut şi asuprit de străini, de fel de fel de nacialnici luaţi din drum, moldoveanul simplu, cum vede unul cu ochelari şi cravată la gât, se încovoaie şi zice „Zdrasti". De această slăbiciune a sa au profitat şi profită toţi. Acum i-a venit rândul lui Marian Ilici să profite. După ce ani de zile a participat – alături de Voronin şi Partidul Comuniştilor – la îndobitocirea moldovenilor, acum a trecut, chipurile, în alt partid şi cerşeşte voturile moldovenilor. Iată de ce, consider că e de datoria morală a noastră, a ziariştilor, să-i avertizăm pe conaţionalii noştri să nu folosească în alimentare ciuperci frumoase, dar otrăvitoare. Îndemnul nostru e sincer şi deschis: Niciun vot lui Lupu, pentru că orice vot dat lui Lupu, adică comuniştilor vopsiţi, noilor ciocoi şi profitori, este un vot dat aceluiaşi Voronin. Pentru că Lupu şi Voronin sunt două feţe ale aceluiaşi Rău.
