Tranziţia Democratică către o Perioadă Post-monopolistă a Puterii în Republica Moldova
*Transcriptul emisiunii radiofonice, din 16 septembrie, realizată de Asociaţia pentru Politică Externă (APE) în colaborare cu Agenţia de ştiri şi analize Imedia şi cu asistenţa Fundaţiei germane Friedrich Ebert Stiftung (FES). Emisiunea este difuzată la Radioul Vocea Basarabiei în fiecare duminică.
Principalele Teme:
1. Transferul de Putere către Alianţa pentru Integrare Europeană
2. Priorităţile Alianţei pentru Integrare Europeană pe plan intern şi extern
3. Criza economică şi şansele obţinerii asistenţei financiare din partea organismelor internaţionale şi a Uniunii Europene
4. Opţiunile PCRM în contextul transferului democratic al puterii
Corneliu RUSNAC, Imedia: Bună ziua, stimaţi ascultători, sunt Corneliu Rusnac şi ca de obicei la această oră vă invit la o emisiune pe teme de politică externă, realizată cu suportul Asociaţiei pentru Politică Externă şi finanţată de fundaţia Friedrich Ebert. Astăzi vom discuta despre situaţia care s-a creat în Republica Moldova după decizia Curţii Constituţionale din 8 septembrie, prin care alegerea lui Mihai Ghimpu în funcţia parlamentului a fost considerată legală, despre priorităţile Alianţei pentru Integrarea Europeană, dar şi despre posibilele replici ale Partidului Comuniştilor. I-am invitat în studio pe domnul Nicu Popescu, cercetător la Consiliul European pentru Relaţiile Externe, biroul de la Londra, pe domnul Victor Chirilă, directorul executiv interimar al Asociaţiei pentru Politică Externă şi pe domnul Vlad Lupan, expert independent.
Bună ziua! În primul rând, aş vrea să vă întreb ce semnificaţie şi ce impact a avut decizia Curţii Constituţionale, prin care Mihai Ghimpu a fost considerat ales legal preşedinte al Parlamentului, fapt contestat de comunişti, atât asupra Alianţei pentru Integrare Europeană, cât şi asupra comuniştilor, domnule Chirilă?
1. Transferul de Putere către Alianţa pentru Integrare Europeană
Victor CHIRILĂ, Director Executiv Interimar APE:
În fond, decizia Curţii Constituţionale rezolvă o problemă, care am avut-o în ultimele zile, şi anume, nerecunoaşterea de către Partidul Comuniştilor a legalităţii alegerii domnului Ghimpu în calitate speaker. Odată rezolvată această problemă, partidele au calea deschisă pentru a se reuni din nou, de data aceasta toate fracţiunile, pentru a începe lucrul normal al parlamentului, mai ales că şi situaţia internă din ţară presează acest lucru, presează luarea unor măsuri urgente anti-criză.
Vlad LUPAN, Expert Independent: Eu voi încerca să mă uit la aceste decizii puţin dintr-o altă perspectivă, şi anume, perspectiva politică internă în cadrul Partidului Comuniştilor, în cadrul Alianţei, în cadrul Republicii Moldova.
Până la urmă, haideţi să vedem cum au mers lucrurile? Dacă au mers aşa cum au planificat toate partidele sau nu? Pentru moment, putem vorbi despre un plan al Partidului Comuniştilor de a bloca luarea unor decizii de către Parlamentul Republicii Moldova. Am observat că s-a încercat manipularea situaţiei politice din ţară, inclusiv prin intermediul diferitor structuri, cum este şi Curtea Constituţională. Am văzut că s-a discutat despre loialitatea anumitor judecători din Curtea Constituţională, ştim despre incidentul cu ceasurile dăruite de către Partidul Comuniştilor judecătorilor din Curtea Constituţională, ceea ce nu este normal. Evident, toate aceste semne de întrebare (vom aminti şi despre Ordinul Republicii, înmânat de către preşedintele ţării preşedintelui Curţii Constituţionale) sunt nişte elemente, care sigur că tensionau într-o măsură oarecare situaţia politică din ţară şi puneau o serie de semne de întrebare vizavi de independenţa acestei instituţii şi, respectiv, a evoluţiilor politice ulterioare, pentru că ambele părţi, atât Partidul Comuniştilor, cât şi Alianţa s-au declarat gata să se conformeze deciziilor Curţii Constituţionale.
Aşa cum ziceam mai devreme, după prima şedinţă a Parlamentului este posibil ca judecătorii din această curte să se împarte în două tabere în ceea ce priveşte interpretarea legislaţiei Republicii Moldova, ceea ce, de fapt, s-a întâmplat. Acest lucru denotă că Partidul Comuniştilor nu mai are o susţinere în această instituţie. Deci, haideţi să ne uităm la lucruri nu atât din punct de vedere juridic, cât din punct de vedere politic. Tocmai de asta ziceam, că era şi logic anunţul preşedintelui în exerciţiu, Vladimir Voronin, că-şi dă demisia din postul de preşedinte, pentru că s-a simţit că nu există o susţinere. Deci, ce înseamnă, în fine, o astfel de decizie pentru evoluţia politică a Republicii Moldova? Asta înseamnă un singur lucru: Partidul Comuniştilor simte că pierde anumite poziţii şi de acum încolo, va încerca într-adevăr să-şi asume un rol de opoziţie, dar un rol de opoziţie distructivă, în care va încerca, cel mai probabil, în opinia mea, să provoace alegeri anticipate, eventual pe parcursul anului 2010, iar între timp să facă Alianţa pentru Integrare Europeană responsabilă pentru criza economică din Republica Moldova. Şi iată că o astfel de decizie a Curţii Constituţionale doar demonstrează că Partidul Comuniştilor merge anume pe această cale.
Nicu POPESCU, Expert la Consiliul European pentru Relaţii Externe de la Londra: Cred că decizia Curţii Constituţionale vine cu un simbolism dublu. Pe deoparte, cred că este un semnal care sugerează un început de realiniere a instituţiilor de stat la noile realităţi politice. După 8 ani de zile în care puterea politică şi instituţiile statului erau extrem de politizate, chiar monopolizate de către partidul comuniştilor, aflat la guvernare, iată că probabil, începe un lung proces prin care instituţiile statului încep să iasă de sub tutela unui singur partid. Şi cred că decizia Curţii Constituţionale este un început de proces, prin care instituţiile statului încep să se adapteze la o nouă realitate politică, o realitate politică post-monopolistă, post-guvernarea comuniştilor.
În acelaşi timp, al doilea simbol, sau a doua dimensiune simbolică ţine de faptul că Curtea Constituţională s-a divizat în două părţi egale: trei judecători au votat pentru recunoaşterea alegerii speakerului parlamentului, pe când trei s-au împotrivit acestei decizii, şi cred că şi acest lucru sugerează cât de dificilă va fi tranziţia în această perioadă post-monopolistă a puterii din Republica Moldova, cât de divizate şi tensionate vor fi şi structurile statului, care se vor afla între presiunea unei noi realităţi politice şi acele metode de lucru şi guvernare, care s-au înrădăcinat în ultimii 8 ani. Şi, dacă doriţi, modul cum a fost luată această decizie, mai este şi un simbol al fragilităţii sistemului politic, al fragilităţii Alianţei pentru Integrare Europeană şi al fragilităţii întregului sistem de guvernare din Republica Moldova, care deocamdată nu reuşeşte să se adapteze la realitatea politică, aşa cum şi-au dorit-o alegătorii Republicii Moldova.
2. Priorităţile Alianţei pentru Integrare Europeană pe plan intern şi extern
Corneliu RUSNAC: În aceste condiţii, domnule Popescu, aş vrea să vă întreb, care credeţi că ar trebui să fie priorităţile Alianţei pentru Integrare Europeană atât pe plan intern, cât şi pe plan extern?
Nicu POPESCU: Alianţa are foarte multe priorităţi atât interne, cât şi externe, însă succesul acestei alianţe va depinde de prioritizarea corectă a acestor obiective în plan intern şi extern. Cred că succesul Alianţei va fi determinat de capacitatea sa de a rezolva problemele interne, de a consolida procesul de tranziţie şi democratizare din Republica Moldova şi întreaga politică externă trebuie subordonată acestor obiective interne. Deci, politica externă trebuie subordonată procesului de reformă, de demonopolizare a puterii, atragerii investiţiilor străine şi, în acest context, cred că principalul obiectiv în politica externă este evitarea unor conflicte potenţiale cu actori, parteneri politici importanţi, precum Federaţia Rusă, Ucraina, ca să nu mai menţionez şi România.
Deci, este absolut imperativ pentru Alianţa pentru Integrare Europeană să implementeze o politică externă non-conflictuală, care ar crea condiţiile necesare unei reuşite în plan intern.
Dacă ne referim la principala prioritate pe interior, cred că această prioritate este demonopolizarea sistemului politic şi cel economic, care se va face, în primul şi în primul rând, prin liberalizarea mass-media, astfel încât peste un an să observăm o cu totul o altă dinamică politică în Republica Moldova.
Victor CHIRILĂ: Prima prioritate pe termen scurt este ca noua guvernare să asigure stabilitatea internă. Şi când mă refer la stabilitatea internă, am în vedere chestiuni practice foarte necesare pentru oameni, în primul rând: plata salariilor, plata pensiilor. Dacă Alianţa nu va avea sprijinul populaţiei, va pierde într-un scurt timp din cauza problemelor economice şi sociale. Fără sprijinul politic al alegătorilor, fără îndoială, Alianţei îi va fi greu să facă acea demonopolizare a economiei, a spaţiului mediatic, să atingă obiectivele pe care şi le propune, de aceea, cred că acum necesitatea majoră este ca noua alianţă să asigure cetăţenii că este capabilă să guverneze, este capabilă să-şi îndeplinească angajamentele sociale pe care le are faţă de societate, iar în termen mediu, fără îndoială, e vorba despre reforme structurale în domeniul economiei, este vorba despre reforme democratice ce ţin de pluralism politic, asigurarea libertăţii presei, de transformarea sistemului judecătoresc şi multe alte subiecte atât de actuale în contextul integrării europene a Republicii Moldova.
Sunt de acord că politica externă trebuie să fie subordonată priorităţilor de politică internă ale ţării şi în viitor este extrem de necesar să se evite o confruntare nedorită cu Rusia şi relaţii tensionate cu vecinii. În caz contrar, fără îndoială că riscăm să subminăm procesul de integrare europeană şi să subminăm chiar şi viabilitatea acestei alianţe, care, trebuie să recunoaştem, deocamdată este fragilă. Sunt divergenţe, iar existenţa unei atmosfere sau a unor contradicţii pe plan extern cu partenerii noştri principali sigur va accentua divergenţele existente actualmente pe plan intern. Aceasta nu înseamnă, însă, că trebuie să trecem în anonimat sau să ignorăm în totalitate probleme cum sunt viabilitatea statutului de neutralitate sau compatibilitatea, incompatibilitatea aflării noastre în CSI şi, în acelaşi timp, parcurgerea reperelor de integrare europeană. Deci, trebuie să fim conştienţi de aceste probleme, dar în acelaşi timp trebuie să fim moderaţi în soluţionarea acestor contradicţii. Probabil, aceste contradicţii se vor soluţiona de la sine, într-o perioadă de timp mai lungă.
Vlad LUPAN: Eu o să vin cu o mică contradicţie faţă de ceea ce au spus colegii mei, în sensul stabilităţii interne a Alianţei. Stabilitatea internă a unei alianţe din patru componente este, la figurat vorbind, ca şi în cazul unei familii. Suntem membri ale aceleiaşi familii, dar, totuşi, vor exista divergenţe. Trebuie ca ascultătorii noştri să înţeleagă foarte bine că divergenţe între membrii Alianţei pentru Integrare Europeană vor exista tot timpul, însă nu trebuie de dramatizat pe tema asta, pentru că în esenţă aceste divergenţe sunt exact ca şi într-o familie, adică ele nu sunt irezolvabile. Se poate soluţiona absolut totul şi se soluţionează într-o manieră de dialog. Tocmai asta este, de fapt, acea democraţie care ne-a lipsit nouă atâta timp în Republica Moldova. Or, dacă ai un sistem totalitar, acolo evident că nu există divergenţe, dar în acest sistem toţi care gândesc altfel sunt eliminaţi. Deci, acesta este un element de la care trebuie să pornim, în înţelegerea Alianţei şi dezvoltarea Alianţei pentru o perioadă relativ medie de timp, vorbim de un an, doi, cel puţin.
Pornind de la acest fapt, trebuie să înţelegem că până şi subiectele contradictorii, pentru că vorbim, de fapt, despre politica externă, chiar şi subiectele contradictorii, până la urmă vor fi soluţionate. Ce înseamnă soluţionate? Şi în ce sens? În primul rând, în politica externă vom porni de la integrarea europeană.
Nu cred că există nicio contradicţie în acest sens între membrii Alianţei. E vorba mai mult de „cum”, decât de „dacă” integrarea europeană va fi o prioritate. Cum? Iată aici este problema cum să interpretezi acest lucru şi eu cred că într-adevăr reformele interne vor duce şi la o politica externă coerentă. Politica externă este o extensiune absolut naturală a politicii interne. Subiectul integrării europene nu este nici măcar un subiect discutabil. Este clar şi lămurit şi se va întâmpla. Doar că va trebui să treacă printr-o serie de probleme şi aceste probleme ţin de relaţia Republicii Moldova cu instituţiile financiare internaţionale.
Vorbim despre criză. Cred că în paralel cu integrarea europeana, acestea sunt două subiecte centrale sau două priorităţi centrale ale viitoarei guvernări. Iar după asta, sigur că vor urma relaţii strategice cu România, cu Ucraina şi cu Federaţia Rusă. Puţină lume ştie că noi, de fapt, avem un parteneriat strategic cu Federaţia Rusă deja semnat prin Tratatul de Bază. Acolo scrie că Republica Moldova şi Federaţia Rusă sunt parteneri strategici, însă despre aceasta nu se prea vorbeşte, mai bine zis, se vorbeşte, dar într-o altă cheie.
Ca să recapitulez, aş spune în felul următor: integrarea europeană, adică reformele interne, cu efecte pozitive pe plan extern: relaţiile de bună vecinătate cu România şi Ucraina, de foarte bună vecinătate, eu aş mai sublinia: relaţii foarte bune cu Statele Unite, dar şi cu Federaţia Rusă, şi astfel, cred că s-ar putea să avem o perspectivă mai bună şi mai clară pentru Republica Moldova pe plan extern în viitor.
3. Criza economică şi şansele obţinerii asistenţei financiare din partea organismelor internaţionale şi a Uniunii Europene
Corneliu RUSNAC: Aţi vorbit despre faptul că criza economică sau problemele sociale şi economice sunt unele dintre cele mai serioase probleme cu care se va confrunta Alianţa pentru Integrare Europeană. Cum ar putea fi depăşite aceste probleme? În ce condiţii noua guvernare ar putea obţine sprijinul financiar din partea organismelor internaţionale, dar şi din partea Uniunii Europene, dle Popescu?
Nicu POPESCU: Cred că în acest context vedem foarte clar acea interdependenţă dintre politica internă şi cea externă. În mare parte, succesul Alianţei pentru Integrare Europeană va depinde de capacitatea sa de a promova o politică externă, care ar crea condiţiile pentru scoaterea Moldovei din criză. Acest lucru înseamnă că Alianţa pentru Integrare Europeană va trebui să se mobilizeze pentru a face posibilă acordarea unui ajutor extern pentru Republica Moldova, atât din partea Fondului Monetar Internaţional, atât din partea Uniunii Europene, cât şi din partea Statelor Unite. Bunăoară, o problemă de care ne-am ciocnit în ultimii ani a fost faptul că guvernul din Republica Moldova nu îndeplinea o bună parte din condiţiile impuse de Uniunea Europeană sau Statele Unite, în special, în domeniul politic, legate de libertatea mass-media, de reforma unor instituţii ca poliţia sau procuratura şi din această cauză Moldova a ratat foarte multe finanţări internaţionale, atât din partea Statelor Unite, cât şi din partea Uniunii Europene.
În acest context, dacă noua guvernare doreşte, şi succesul acesteia va depinde în mare parte de asistenţa externă, atunci, fără doar şi poate, va trebui să se mişte foarte rapid spre crearea unui spaţiu mediatic pluralist, în care există 3-4 canale de televiziune independente, în care ziarele sau organizaţiile nonguvernamentale nu au probleme cu Ministerul Justiţiei sau cu Procuratura, deci, nu încalcă legea. Aceste condiţii, şi anume, crearea unui context intern democratic, inclusiv lupta foarte drastică cu corupţia, va face posibil ca partenerii externi ai Republicii Moldova să ajute Republica Moldova.
Exista, însă, şi riscul unui „scenariu ucrainean”. În ultimii cinci ani, după „revoluţia portocalie”, în Occident a existat foarte multă bunăvoinţă faţă de Ucraina, însă din cauza instabilităţii interne, din cauza că autorităţile „oranj” din Ucraina nu au luptat cu corupţia, nu au reformat o bună parte din sistemul de guvernare, Ucraina nu a putut beneficia de acea bunăvoinţă şi de acea asistenţă pe care Uniunea Europeană şi Statele Unite ar fi fost gata să i le acorde. Şi în cazul Republicii Moldova există pericolul că instabilitatea politică, insuficienţa de încredere dintre principalii actori politici, atât în cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană, cât şi dintre Alianţă şi Partidul Comuniştilor, deci, aceşti factori de instabilitate pot duce la o situaţie în care Republica Moldova nu se poate organiza şi mobiliza pentru a beneficia de asistenţa occidentală care poate veni, în contextul în care, astăzi, atât Statele Unite, cât şi Uniunea Europeană au o bunăvoinţă foarte mare faţă de Republica Moldova.
Vlad LUPAN: Finanţarea internaţională va veni în Republica Moldova în orice circumstanţe, doar că ea va fi diferită şi va depinde de aceste circumstanţe. Pentru moment, în situaţia în care se prefigurează o guvernare democratică în Republica Moldova, putem vedea că organismele internaţionale sunt relativ binevoitoare faţă de Republica Moldova şi faţă de guvernul nou.
Vedem că Uniunea Europeană este gată sa intervină cu instrumentul de stabilitate, ceea ce presupune o anumită asistenţă pentru Republica Moldova în diverse domenii, de ordin tehnic, dar oricum este o asistenţă. În afară de acest fapt, Uniunea Europeană deja pregăteşte o asistenţă financiară pentru Republica Moldova, care nu este poate atât de mare, însă este importantă pentru ţara noastră într-o perioadă de tranziţie economică şi într-o perioadă de criză economică. Şi se pare că FMI-ul deja transferă bani în Republica Moldova şi ar fi gata să mai găsească posibilităţi de finanţare a Republicii Moldova.
Desigur, aici intervin o serie de probleme de ordin administrativ şi tehnic: guvernul cu care trebuie să negociezi, perioada în care va acţiona acest guvern. Dacă este o perioadă mai scurtă este un lucru, dacă este una mai lungă va fi cu totul alt lucru şi atunci este mai uşor, de altfel, să lucrezi cu un guvern care va exista o perioadă mai lungă. Dar, trebuie să înţelegem bine că aceste transferuri nu se vor întâmpla peste noapte. În primul rând, va trebui găsită o combinaţie între elementele locale. Cu alte cuvinte, guvernarea trebuie să întreprindă paşi concreţi la nivel local, în Republica Moldova, cu forţe proprii, pe de o parte, iar pe de altă parte, trebuie să apeleze la o finanţare externă aşa cum au făcut-o, de altfel, multe alte state şi, relativ reuşit, în condiţiile unei crize.
Nicu POPESCU: Actorii politici din Republica Moldova trebuie să-şi dea foarte bine seama de un lucru: Alianţa pentru Integrare Europeană nu va primi asistenţă externă pentru că un politician sau altul din această Alianţă are ochi frumoşi sau vorbeşte engleza bine. Alianţa va primi asistenţă externă dacă va implementa reforme, daca va lupta cu corupţia, dacă va liberaliza sistemul politic din Republica Moldova. Occidentul nu se angajează într-un joc geopolitic în această regiune. Occidentul nu este apriori împotriva comuniştilor. Asistenţa pe care Republica Moldova o va putea mobiliza va depinde de voinţa de reformare manifestată de actualul guvern şi cred că acesta este principalul test. Bunăvoinţă există, însă nimeni nu va face cadouri Republicii Moldova pentru ca ar fi incorect ca plătitorii de impozite, contribuabilul din Statele Unite sau din Uniunea Europeană să plătească pentru greşelile făcute de un guvern sau altul al Republicii Moldova.
Deci, salvarea Republicii Moldova, în acest context foarte dificil, va depinde de capacitatea Moldovei de a se reforma şi cred că nu trebuie să ne eschivăm de la responsabilităţile care stau în faţa Republicii Moldova.
Victor CHIRILĂ: Eu cred că într-adevăr, pe termen mediu şi lung, asistenţa pe care Occidentul este gata să ne-o ofere trebuie condiţionată foarte strict de progrese în domeniul reformelor pe care ne-am angajat, în ultimii ani, să le îndeplinim. Fie că este vorba de planul de acţiuni cu Uniunea Europeană, fie că este vorba de planul de acţiuni pe care l-am semnat cu Alianţa Nord-Atlantică, fie este vorba despre nişte angajamente luate vizavi de Statele Unite ale Americii pentru a obţine, de exemplu, acele fonduri din cadrul programului Provocările Mileniului. Aceste reforme trebuie îndeplinite şi asistenţa să depindă clar de acele progrese atinse de ţara noastră.
Dar, aici vreau să atrag atenţia asupra faptului că ne aflăm într-o situaţie inedită, într-o criză economică, financiară, care apasă tot mai mult asupra ţării. Se vorbeşte despre posibilitatea ca Republica Moldova în următoarele luni să intre într-o incapacitate de plată, deci, să-şi achite angajamentele, datoriile faţă de partenerii externi sau faţă de propriii cetăţeni. Şi aici, cred că este nevoie de un fel de indulgenţă şi înţelegere din partea organismelor financiare internaţionale – ţara are nevoie să evite o astfel de catastrofă. Şi aici nu este vorba de condiţionări stricte. Aceste condiţionări trebuie să vizeze reformele pe termen mediu şi lung, nu pe termen scurt. Republica Moldova şi Alianţa pentru Integrare Europeană are nevoie de un credit de încredere din partea occidentului şi de susţinere, pentru că aici este vorba nu numai despre imaginea şi prestanţa Alianţei, dar şi despre imaginea Occidentului şi, în primul rând, a Uniunii Europene.
Să nu uităm că Republica Moldova face parte din aşa-zisul Parteneriat Estic, care a fost lansat în luna mai şi a fost lansat cu mari semne de întrebare vizavi de viabilitatea şi succesul acestei noi iniţiative regionale. Or, dacă Uniunea Europeană doreşte ca această nouă iniţiativă să aibă succes, ea trebuie să înţeleagă că aici, în Republica Moldova, în joc este şi propria sa credibilitate şi este nevoie ca uneori să intervină, lăsând la o parte alt fel de considerente pe termen mediu şi lung. Este nevoie de înţelegerea faptului că oamenii din această ţară, Republica Moldova, au mizat pe integrare europeană, au mizat pe o nouă generaţie de politicieni, care sunt ataşaţi de valorile europene şi sunt gata să meargă până la capăt cu procesul de integrare europeană, dar în acelaşi timp imaginea şi destinul acestor politicieni este strict legat de imaginea şi credibilitatea Uniunii Europene. Dacă va suferi credibilitatea UE, va suferi şi credibilitatea acestor politicieni.
4. Opţiunile PCRM în contextul transferului democratic al puterii
Corneliu RUSNAC: În actualele condiţii politice, care ar putea fi replica Partidului Comuniştilor? Ce acţiuni ar putea întreprinde PCRM pentru a-şi consolida poziţiile, în speranţa de a reveni la putere? Cât de mare este riscul alegerilor anticipate, dle Lupan?
Vlad LUPAN: Păi, Partidul Comuniştilor deja a întreprins anumite acţiuni în acest sens, în opinia mea. Iată că acea sesizare la Curtea Constituţională, de altfel, şi este unul dintre elementele despre care putem spune că sunt un joc politic al PCRM, în vederea unor alegeri anticipate. Atitudinea negativă a Partidului Comuniştilor vizavi de o stabilitate politică în Republica Moldova, pe care a trâmbiţat-o atât de mult, iată că a ajuns până la urmă în atenţia publicului. Vedem că în realitate, acest partid este interesat de menţinerea la putere şi nu de o stabilitate politică. O figură importantă în partid, Vladimir Ţurcan, de altfel, a menţionat că de acum încolo toată responsabilitatea pentru guvernare va fi asumată de către Alianţa pentru Integrare Europeană. Cu alte cuvinte, ei vor să se debaraseze de orice responsabilitate pentru lipsa unor politici economice şi măsuri anticriză din guvernările lor şi să pună responsabilitatea total pe umerii liberalilor şi democraţilor, ceea ce, de altfel, denotă faptul că ei se pregătesc de alegeri anticipate. Deci, nu mai vorbim despre nici un fel de opoziţie constructivă din partea PCRM, este clar că este vorba despre o poziţie distructivă.
Nicu POPESCU: Cred că şi Partidul Comuniştilor se află în derută. Nu cred că are o foaie de parcurs pentru următoarele 2-3 luni. Cred că la fiecare 2-3 sau 4 zile tactica suferă schimbări impuse de circumstanţe. Deci, eu nu văd vreo strategie clară a Partidului Comuniştilor pentru a gestiona situaţia din viitorul apropiat, însă acest lucru, iarăşi, denotă slăbiciunea sistemului politic din Republica Moldova. Partidul Comuniştilor rămâne o piesă foarte importantă din mozaicul politic din Republica Moldova. Fără reformarea Partidului Comuniştilor sau în pofida Partidului Comuniştilor, cred că Republica Moldova nu poate avansa foarte departe pe făgaşul integrării europene şi transformării Republicii Moldova într-un stat european. Şi asta pentru că nu poţi transforma Republica Moldova într-un stat european, în condiţiile în care aproape jumătate din Parlament nu se simte inclus în acest proces. Şi, din această perspectivă, Alianţa pentru Integrare europeană va trebui să găsească acea reţetă de succes care-i va permite, pe de o parte, să demonteze sistemul politic monopolist, edificat în Republica Moldova în ultimii ani, dar, în acelaşi timp, să încurajeze reforma Partidului Comuniştilor, transformarea acestuia într-un partid ceva mai modern şi ceva mai deschis acelor tendinţe pe care le observăm în această regiune.
Victor CHIRILĂ: Personal, cred că Partidul Comuniştilor are două căi în faţă. Una raţională, şi anume, trecerea în opoziţie constructivă, votarea preşedintelui Republicii Moldova, participarea la formarea instituţiilor statale – a unor instituţii stabile, care să inspire încredere partenerilor externi, potenţiali donatori de asistenţă – şi, în acelaşi timp, să se concentreze pe o monitorizare, supraveghere atentă a acţiunilor Alianţei şi, dacă este necesar, fără îndoială, să critice şi să aducă la cunoştinţa opiniei publice acele derapaje pe care le va înregistra Alianţa.
A doua cale mi se pare una imprevizibilă. Partidul Comuniştilor a dat dovadă de imprevizibilitate în ultimii ani. Şi aici, când vorbesc despre imprevizibil, mă refer la posibilitatea escaladării situaţiei. Ceea ce ar însemna, în fond, mergerea la alegeri anticipate; specularea unor subiecte precum românofobia, menirea cărora este divizarea în continuare a societăţii şi menţinerea sub control a electoratului rusofil; iarăşi, probabil, discreditarea domnului Lupu şi a Partidului Democrat, arătând că este un lider şi un partid care trădează principiile social-democrate, că face alianţă cu partidele de dreapta, liberale, care au o cu totul altă platformă ideologică şi, în fond, este un lider şi un partid care nu inspiră încredere şi, prin urmare, unicul partid de stânga care poate avansa agenda social-democrată este Partidul Comuniştilor; speculând, în acelaşi timp, probabil, şi imaginea domnului Ghimpu, cea de unionist, de românofil, a unui om care nu ţine la suveranitatea şi independenţa ţării, deci, a Republicii Moldova. Astfel, PCRM, folosind aceste câteva teme ar putea să meargă la alegeri anticipate, în speranţa că va câştiga alegerile. Ceea ce mi se pare că este o strategie greşită, plină de necunoscute şi, în fond, aceste necunoscute ar putea să-i joace festa Partidului Comuniştilor. Probabil că în Partidul Comuniştilor sunt oameni raţionali, care înţeleg aceste pericole, dar nu este clar cât de mare este influenţa lor pentru a schimba această involuţie a partidului.
