De Liuba Calaraș/ Chișinău / Moldova.ORG/ — În conformitate cu hotărârea Parlamentului din 26 februarie 2010, ziua de 2 martie este numită ”Ziua memoriei”. Astăzi, 2 martie 2011, demnitari, militari, combatanţi şi familiile cetăţenilor căzuţi în conflictul de pe Nistru au depus flori la monumentul lui Ştefan cel Mare şi la "Maica Îndurerată", de la complexul "Eternitate", comemorând 19 ani de la declanşarea conflictului armat de pe Nistru din anul 1992.
La ”Marșul Tăcerii” au participat Vlad Filat, Mihai Ghimpu, Marian Lupu și Mircea Snegur. Iar cel care 8 ani consecutivi a fost la conducerea Republicii Moldova, Vladimir Voronin, nu și-a permis luxul să depună flori, să țină un discurs solidar, exact cum face în campania electorală și să fie alături de foștii combatanți și familiile acestora. De fapt, nici un membru PCRM nu a participat la eveniment, și nici fostul Ministru al Apărării, Vitalie Vrabie.
Prim-ministrul Vlad Filat, a menționat că 2 martie este ziua cea mai tristă din istoria Moldovei și că, ”visul și dorința celor care s-au jertfit în acea tristă perioadă a rămas neîmplinită… astăzi ca niciodată avem nevoie să fim consolidați, să fim uniți nu doar teritorial, dar și ca popor”.
Cel care s-a axat atât pe trecutul și prezentul trist al Moldovei, a fost liderul fracțiunii PL, Mihai Ghimpu. ”Nu există nimic mai scump decât integritatea și pacea unui popor, din păcate noi, moldovenii, nu am avut norocul să ne bucurăm de libertatea deplină și de pace. Am fost eliberați fără ca să ne întrebe. Am fost și suntem șantajați ca și alte popoare pentru simplul fapt, că vrem să trăim în deplină libertatea și pace. Trăim în sec. XXI și încă nu au tras concluzii despre ce înseamnă libertatea omului, libertatea poporului, viața ficărui individ care face parte dintr-un popor sau altul. Și atunci, când, încercăm să spunem că, vrem să fim liberi, chiar dacă nu ridică arma, ne șantajează economic.
Mă închin în fața celor care au înțeles că, libertatea nu se cerșește ci se cucerește. Și-mi pare rău că statul nu acordă atenție celor, care au luptat pentru acest stat și pentru dreptul lor. Este important să conștientizăm că, nu există popoare mari și popoare mici, există popoare cu aceleași drepturi și noi suntem unul din aceste popoare. Păcat că nu suntem uniți în probleme cheie, când este vorba de țară, de popor și de viitorul copiilor noștri, noi trebuie să înțelegem că Noi suntem responsabili”, a declarat ex-președintele Mihai Ghimpu.
Mircea Snegur, primul președinte al Republicii Moldova, care cunoaște conflictul transnistrean din interior și nu doar teoretic, prin discursul dumnealui a limpezit indirect apele. ”Separatiștii de la Tiraspol sunt și în continuare susținuți de către Rusia. Este interzis copiilor să studieze în limba maternă, țăranii întîmpină greutăți în prelucrarea pământului. Smirnoviștii caută și văd în locuitorii din dreapta Nistrului, numai spioni, cazul Vardanean și Cazacu, fiind dovezi elocvente în acest sens. Chiar și în condiții de pace, cu sprijinul unei mari puteri, ni se impune vrerea unei minorități separatiste, dar și ca să ne amintim că toate aceste forțe au fost mult mai agresive pe timpul conflictului. ”
Cu toate acestea, domnul Lupu este confuz referitor la cauzele declanșării conflictului transnistrean, susținând că ”este sarcina istoricienilor să afle ce a fost acel război, în cele mai mici detalii, a celor care au cercetat și vor cerceta acest trist ”fenomen istoric””. ”Cert este însă un fapt, că suveranitatea și independența RM ca stat s-a născut nu doar cu sentimente de bucurie, dar cu părere de rău, s-a născut în chinuri și suferință, și ceea ce este cel mai tragic, în sânge”, a mai adăugat acesta.
Ziua de 2 martie, oficial, este declarată ca fiind ziua comemorării victimelor din 1992, deși după consecințele acelei perioade reiese mai mult a fi un război, demnitarii de la Chișinău, cu sfială, îi spun conflict.
Am ajuns la cei 19 ani de comemorare a unui război nedorit ce a lăsat în sufletele oamenilor, atât din stinga, cât și din dreapta Nistrului, o cicatrice uriașă ce nu va fi vindecată, chiar și peste ani. Lăsând amintire grea în inimile noastre și a celor ce au trecut prin această tensiune.
Acum comemorăm acest eveniment, însă trebuie să ținem minte că problema așa și nu a fost soluționată, nădăjduim în capacitățile demnitarilor și în Mila lui Dumnezeu. Acest ”fenomen istoric” nu trebuie să se repete, niciodată.
Vezi şi Moldova tace, Transnistria face partea II (Mâţu) şi Moldova tace, Transnistria face partea I
