De Mariana Nicolaev/ Chişinǎu / Moldova.ORG/ — Incă pentru mulţi dintre cetăţenii ţării nostre, cei care mai trǎiesc dureroasele amintiri ale celui de-al doilea Razboi Mondial, 9 mai este o zi de omagiu, de sarbătoare şi o zi a Victoriei. Puţini însă îşi dau seama că această victorie este una străină şi că, de fapt, nu ar trebui noi să o numim „naţională”.
Prin mulţimea confuză şi nedumerită, mai găsim şi dintre cei care sărbătoresc şi ei aceastǎ zi, însǎ fără garoafe depuse la memoriale şi fără lentuţe de doliu agăţate în partea inimii. Ei celebrează Ziua Europei. Această tendinţă devine din an în an tot mai accentuată în rândurile aripii tinere, care demonstrează marea dorinţă de a face parte din familia ţărilor europene şi de a căpăta dreptul de a numi aceastǎ zi „o sărbătoare a noastră”.
Ziua de 9 mai 1950 a rămas înscrisă în istorie drept primul pas spre Uniunea Europeană.
Robert Schuman, ministrul afacerilor externe al Franţei, în 1950 a primit de la SUA şi Marea Britanie, importantă misiune de a face un plan care ar ajuta Germania Federală să facă parte din familia europeană.
Pe 9 mai, Robert Schuman trimite un emiser secret care înmână o copie a proiectului cancelarului general Konrad Adenauer, la care acesta răspunde imediat şi afirmativ.
Astfel, deja în aceiaşi zi, la ora 16.00, în Salonul Orologiului din Quai d’Orsay, Schuman citea îndrăzneaţa proclamaţie care avea să schimbe soarta Europei. Franţa şi Germania decideau să îşi unească rezervele de cărbune şi oţel şi invitau toate ţările europene interesate să li se alăture.
Unii au considerat planul o utopie, alţii un vis, astăzi însă este o realitate pe care o trăim.
Pentru 27 de state şi 496 de milioane de oameni, UE înseamnă azi mai puţine frontiere, mai multe oportunităţi.
Măgulită de gândul de a fi membră a Uniunii Europeane, Republica Moldova astăzi e asemeni unui copil ce face efortul primilor paşi pentru a ajunge la braţele gigantei şi mult râvnitei UE.
