Materialul celor de la Organized Crime and Corruption Reporting Project, despre asasinarea lui Igor Țurcan și întreaga rețea criminală din jurul său, ar fi trebuit să producă adevărate explozii în mass-media moldovenească. Un asemenea material, de un profesionalism neîntlnit pentru jurnalismul de pe malurile Bâcului, ar fi trebuit să creeze zile multe de dezbateri pe marginea sa. În studiourile de televiziune ar fi trebuit invitați Ministrul de Interne, șeful CCCEC, Procurorul General, Prim-ministrul sau chiar Președintele statului. Ce-i drept, Marian Ilici Lupu a fost prezent într-un studio de televiziune, dar acolo s-a discutat mai mult de trilurile păsărelelor decât de criminalitatea instituționalizată din Republica Moldova.
Și nu este pentru prima dată când mi se creează impresia că jurnaliștii din Republica Moldova, pe lângă faptul că sunt foarte slabi și foarte fricoși(îmi asum epitetele) mai sunt și foarte înfumurați. Pentru că în loc să ia o lecție ce la autorii acestei investigații, să o discute în editorialele lor sau la talk-show-urile de maximă audiență, ei au trecut-o pe linie moartă, parcă fiind rușinați de mediocritatea lor crasă în raport cu ce a realizat OCCPR. Aseară, la talk-show-uri s-a discutat despre geopolitică, la alt post de televiziune două cucoane cu aere de politicieni s-au certat în troleibuz precum la ușa cortului, iar la al 3-lea, Marian Lupu ne ținea în cacofonii despre importanța unei relații bune cu ”cel mai strategic vecin al nostru, Rusia”.
Cu siguranță nu sunt mai importante aberațiile lui Gurău și Cernei asupra unui subiect consumat demult, discursurile filosofice au unor așa ziși analiști politici despre măreața geopolitică sau cele peste 60 de minute de discurs ale lui Lupu, în care, ca de obicei, nu a spus nimic, decât demascarea unei scheme criminale, al cărui fir dacă va fi continuat, cu siguranță s-ar ajunge foarte departe. Cu toate acestea, jurnaliștii moldoveni se complac în mediocritatea cu care ne-au obișnuit deja, și preferă să abordeze subiecte care le sunt la îndemână și care nu i-ar supăra pe criminalii care conduc instituții importante în stat.
Din păcate, investigația celor de la Organized Crime and Corruption Reporting Project va fi trecută pe linie moartă, iar peste câteva zile nu va mai discuta nimeni despre ea. La mijloc sunt interese mult prea mari, sunt în pericol capete prea importante și nu este în interesul nimănui de la guvernare ca aceste scheme să fie demascate până la capăt, iar criminalii din spatele lor să ajungă acolo unde le e locul.
Se va întâmpla mai mult ca sigur la fel ca în cazul Chișinău-Gaz, de o amploare mai mică decât acesta, dar în urma căruia au ajuns după gratii o amărâtă de contabilă și-un bișnițar de la Piața Centrală, deși aici erau implicate persoane importante: procurori, judecători, polițiști, funcționari de stat, etc. În cazul lui Țurcan, în cel mai fericit caz, va fi încarcerat vreun amărât care va spune că avea o datorie de 10 mii de euro la victimă și a hotărât să-l elimine.
Asta este, trăim în Republica Moldova, adică într-un mare rahat. Iar mulți dintre noi acceptă cu seninătate acest lucru.
De Alex Cozer
