De Mariana Nicolaev/ Chişinău / Moldova.ORG/ — De ani buni, profesorii, părinţii şi copii ce au mai rămas în puţinile şcoli cu predare în limba română de pe teritoriul Transnistriei, sub presiunile liderului separatist, Igor Smirnov, continuă să fie presaţi, limitaţi, ignoraţi.
Timp de aproape 20 de ani ei trec prin mai multe încercări: terorizare și maltratare, pentru că se opun fărădelegilor administrației de la Tiraspol, devastarea și lichidarea școlilor naționale, arestarea pedagogilor și părinților, destituirea nelegitimă de la locul de muncă a profesorilor și părințlor, inclusiv interzicerea activității pedagogice în acest teritoriu a cadrelor didactice din cele 8 instituţii unde se mai predă în română.
În martie 1992 școala națională nr.1 din or.Grigoriopol, a fost înconjurată de oameni înarmați și devastată. În urma acestui atac, un număr impunător de elevi s-au transferat în școala rusă din acelaş oraș.
În septembrie 1994 școala națională nr.19 din or.Bender, actualmente Liceul Teoretic “Alexandru cel Bun”, a fost și ea atacată de către persoane înarmate, sechestrată clădirea cu toate bunurile care le deținea.
Copiii rămaşi fără şcoală de atunci şi azi, sunt nevoiţi să parcurgă peste 30 de km tur-retur, pentru a mai avea posibilitatea de a studia în limba maternă.
În 1996, pentru încercarea de reântoarcere a grafiei latine în școala nr.1 din or. Grigoriopol au fost arestați și ținuți timp de o săptămînă într-un izolator din oraşul Tiraspol, trei profesori ai acestei școli, inclusiv și actualul director al Liceului Teoretic ,,Ștefan cel Mare și Sfânt” doamna Eleonora Cercavschi.
Atitudinea de ostilitate a autorităţilor transnistrene şi discriminările la care sunt supuşi aceşti oameni, au făcut ca statistica elevilor care solicită să studieze în limba română, să fie într-o descreştere continuuă.
Elevii liceelor cu predare în limba română de pe malul stâng al Nistrului, la finele absolvirii studiilor medii sau superioare sunt refuzați la angajare în câmpul muncii pe teritoriul Transnistriei, iar acei tineri, care nu reușesc să fie admiși la studiile superioare din Chișinău, sunt forțat înrolați în „armata transnistreană ”, unde se știe că sunt batjocoriți și înjosiți.
Din minimele informaţii expuse despre situaţia instituţiilor de învăţământ cu predare în limba română, trezesc fiori şi îţi oferă senzaţia că nu vorbim despre o parte a Moldovei de azi, care cu adevărat ne doare, dar despre diabolicii ani de ocupaţie sovietică.
Copiii de azi, sunt viitorul de mâine al ţării, de unde să aştepte Moldova înțelegere mâine, dacă azi nu are grijă de prezentul ei ?!
