De Irina Gherasimov/ Chişinău / Moldova.ORG/ — Cutreierând prin universul lumii virtuale, am găsit un filmuleţ care la prima vedere s-ar părea că se pierde prin multe altele de acest gen postate de către vizitatori zilnici. Dar, uitându-mă din curiozitate, poate, la acest material, imediat, în mintea mea au apărut un şir de interpretări şi asocieri care stârnesc o mulţime de emoţii.
Protagonistul filmuleţului este un afro-american ce interpretează o piesă drăguţă pe ritmuri vesele despre România. Totuşi, cel mai mult m-a impresionat faptul că acest om cântă în română, despre o ţară pe care poate nici nu a vizitat-o vre-o dată, însă din respect faţă de spectatorii prezenţi a făcut acest lucru, arătându-şi cultura şi dorinţa de a schimba lumea.
Nu, nu este un vestit cântăreţ, nu este un cunoscut diplomat şi nici un actor de talie mondială, este un simplu om care face acest lucru din plăcere şi nu pentru bani. Un simplu om care nu face altceva decât să stabilească legături cu semenii lui şi care este foarte deschis pentru comunicare şi foarte dorit de viaţă.
Fiind încă în febra incidentului petrecut la Universitatea Slavonă, când Prorectorul acestei instituţii a agresat un jurnalist şi a refuzat să vorbească în limba ţării în care trăieşte şi activează de ani buni într-o instituţie care prestează servicii publice, mă duce cu gândul la o eventuală comparaţie cu afro-americanul care, dintr-un alt capăt de lume, undeva prin apropiere de Statuia Libertăţii, cântă în limba română şi vorbeşte despre România cu atâta entuziasm.
Acum eu mă întreb cum un oarecare afro-american emancipat poate vorbi într-o limbă care nu-i aparţine şi care îi este străină, fără să se simtă penibil de accentul sau greşelile pe care le comite, iar o persoană pe cât se poate de influentă precum Andrei Babenco, în calitatea sa de reprezentant al unei instituţii prestatoare de servicii publice şi care reprezintă sistemul de învăţământ în ansamblu nu vrea să vorbească din principiu, în limba ţării în care s-a născut şi locuieşte de ani buni.
Cum astfel de oameni au anumite concepţii despre lumea în care trăim şi crede că unica barieră dintre oameni este cea lingvistică care poate fi cu uşurinţă depăşită, iar persoane precum Babenco ignoră băştinaşii şi nu vor să vorbească în această limbă din simplu motiv că nu au nevoie de ea.
Este o mare jignire faţă de cetăţenii acestei ţări să nu cunoşti limba maternă, dar încă să afirmi că nu ai nevoie de ea.
Eu personal, mă simt umilită şi cred că mai sânt mii de alţi oameni care au senzaţii asemănătoare celor ale mele. Aştept cu nerăbdare să văd ce va întreprinde statul pentru a combate aceste nelegiuiri, sau se va lăsa umilit şi călcat în picioare de un oarecare Babenco?
Or ca şi altă dată, ne va spune că asemenea cazuri (scuipat în suflet şi batjocorirea băştinaşilor) nu sunt reglementate prin lege.
Oare Babenco şi mulţi al de ei fac regulă în această ţară? Oare banii sunt un criteriu care permite să umileşti, să scuipi în valorile unui neam şi a unei naţiuni întregi?
