De Adriana Agapii/ Chișinău / Moldova.ORG/ — Cu ocazia (re)lansării în ziua de 15 decembrie 2011 a cărţii „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni!” de Larry L. Wats, volum în care sunt descrise relaţiile României cu blocul sovietic, autorul volumului, american de origine a verbalizat un adevăr pe care mulţi dintre moldoveni se tem să-l pronunţe: „Nu există poporul moldovenesc, există un singur popor român”.
„[Românii sunt] un popor fără istorie……destinaţi să piară în furtuna revoluţiei mondiale……[ei sunt] suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi [vor ] rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor naţional, la fel cum propria lor existenţă, în general, reprezintă prin ea însăşi un protest contra unei măreţe revoluţii istorice……Dispariţia [lor] de pe faţa pământului ar fi un pas înainte”, spunea socialistul Frederich Engels în ianuarie 1949.
Acesta a fost se pare şi crezul ruşilor dintotdeauna, dorind extirparea naţiunii de român. Dar să ne uităm un pic la Moldova noastră şi la cei ce îşi duc traiul în ea. Oare nu au reuşit ei să facă acest lucru? Oare nu au nimicit tot ceea ce se poate numi neam şi ne-au transformat din reprezentanţii unei naţiuni demne de strămoşii săi într-un hibrid fără ţară şi fără limbă, ce se numesc moldoveni?
Am ajuns zile când şi un american de peste ocean să ne spună verde în faţă, ceea ce noi nu vrem să recunoaştem nici în ruptul capului. Încercaţi să-i spuneţi aceluiaşi american că vorbeşte limba americană şi o să vă ia drept incult.
Dansăm dansuri populare şi cântăm cântece româneşti, colindăm de Crăciun cu colinde româneşti şi urăm de Revelion cu hăiturile strămoşilor, dar în acelaşi timp ne dezicem de toate acestea printr-o propoziţie: „Eu sunt moldovan…”
O Europă întreagă ne consideră un popor, o lume întreagă ne numeşte români, iar continuăm să aberăm în „limba moldovenească”.
Două secole de dominaţie rusească au reuşit să şteargă demnitatea de neam formată de milenii.
Suntem un popor, o naţiune şi vorbim o limbă, acesta este adevărul pe care nimeni nu-l poate contesta.
