Kálmán Mizsei a fost Reprezentantul Special al UE în Republica Moldova în perioada 2007 – 2011. Principala sa responsabilitate a fost negocierea soluției pentru rezolvarea conflictului transnistrean. La moment activează în cadrul Institutului Societății Deschise. Mizsei este o persoană publică din Ungaria care deține un doctorat în Științele Economice la Universitatea de Economie din Budapesta. Fostul emisar european în Republica Moldova a acceptat să acorde un interviu în exclusivitate portalului Moldova.ORG.
Moldova.ORG: Domnule Mizsei, care au fost principalele proiecte asupra cărora v-ați concentrat atenția în timpul mandatului dumneavoastră?
Kalman Mizsei: Cred că este dificil să numesc doar un proiect. Funcția de Reprezentant Special al Uniunii Europene a fost creată, în special, din cauza conflictului transnistrean. De asemenea, în cadrul mandatului, am urmărit procesele politice interne pentru a ajuta cât mai eficient la consolidarea democraţiei şi a drepturilor omului. Astfel, în 2009, am început să fiu preocupat de criza politică din Republica Moldova, sarcină pe care mi-a încredinţat-o Uniunea Europeană.
În 2010, odată cu numirea Baronesei Ashton în funcția de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, precum și reorganizarea funcțiilor în cadrul cabinetului Barroso din Comisie, atribuţiile mele s-au schimbat. Mă refer aici la politica internă pentru că responsabilităţile mele vizavi de conflictul transnistrean au rămas aceleaşi până la sfârşitul activităţii mele în Republica Moldova, în februarie 2011.
Moldova.ORG: Negocierile în cadrul conflictului transnistrean. Cum apreciaţi evoluţiile lor?
Kalman Mizsei: Fiind departe de negocierile propriu-zise, îmi este dificil, bineînțeles, să fac o evaluare cu exactitate. Aceasta pentru că multe dintre deciziile pe care le iau părțile se întâmplă în spatele cortinei. Oricum există schimbări spre bine. Schimbările politice interne din regiunea transnistreană prind contur, deşi se ştie că oamenii din regiune sunt dependenţi de factorii externi, în special de Rusia şi, iată că, din ce în ce mai mult, şi de Uniunea Europeană
Cel de-al doilea factor pozitiv este atitudinea premierului Republicii Moldova. Vlad Filat înţelege cel mai bine, dintre toţi politicienii de rang înalt cu care am lucrat, complexităţile şi dinamicile acestui conflict. În afară de el, în timpul activităţii mele de negociator, am mai întâlnit şi alţi oameni competenţi şi în alte funcţii. Totuşi, trebuie să recunosc că numărul politicienilor din Republica Moldova, care înţeleg corect interesele ţării în raport cu acest conflict, este foarte mic. E foarte important să existe o abordare raţională şi o mai mare încredere în eforturile de soluţionare a conflictului.
A treia schimbare pozitivă este interesul germanilor, chiar implicarea personală a Cancelarului Merkel în soluționarea acestui conflict. Acest proces a început încă din timpul mandatului meu, în 2010. Ţinând cont de importanţa de care se bucură Germania în faţa ruşilor, este un lucru pozitiv. De asemenea, este important faptul că tendinţele Germaniei în materie de politică externă coincid cu tendinţele europene.
Pe de altă parte, urmează să vedem cum va aborda în continuare această problemă noua conducere de la Kremlin, în frunte cu Vladimir Putin. De asemenea, situaţia internă din Uniunea Europeană influenţează evoluţia lucrurilor. Atâta timp cât în interiorul Uniunii există probleme grave, interesul pentru politica externă scade.
Moldova.ORG: Care ar fi cea mai bună soluție pentru a pune capăt acestei dispute într-un mod pașnic?
Kalman Mizsei: Este esențial să fim realiști în așteptările pe care le avem. În primul rând trebuie să înțelegem că intităţile de pe ambele maluri ale Nistrului au evoluat diferit în ultimii 20 de ani. Reunificarea poate avea loc prin construirea unor punţi de înţelegere bazându-ne pe respectul reciproc ori pe rezultatul unui acord al actorilor internaţionali.
Voi reitera ceea ce am spus de atâtea ori în calitate de Reprezentant Special: noțiunea de stat unitar sau federație nu produce nicio schimbare. Ar putea schimba situaţia distribuţia puterilor constituţionale, a rolului autorităţilor centrale şi a regiunii transnistrene, prcum şi garanţiile internaţionale.
Evident, regiunea transnistreană trebuie să fie foarte bine reprezentată, mai bine decât Găgăuzia. Autorităţile constituţionale de la Chişinău trebuie să fie generoase în acest sens, dar să nu permită, evident, deformarea puterilor centrare de luare a deciziilor cu mai multe drepturi veto. Altfel zis: cu cât vor fi mai puţine drepturi veto din partea Transnistriei, cu atât va fi o auto-guvernare mai democratică în regiunea transnistreană.
Interesele în materie de securitate ale Rusiei trebuie să fie exprimate în mod transparent și nu în felul în care au fost manevrate în 2003 prin paralizarea deciziilor centrale și prin menținerea trupelor rusești într-un stat neutru. Trebuie, de asemenea, înțeles faptul că la moment, o mare parte din populația regiunii transnistrene nu-şi doreşte plecarea trupelor ruseşti, chiar dacă rolul lor în acea regiune este unul mai mult simbolic. Ei trebuie şi pot fi consolidaţi printr-un statut special bine stabilit din punct de vedere legal. De asemenea, trebuit tolerat larga folosire a limbii ruse în regiunea transnistreană.
Moldova.ORG: Care sunt problemele fundamentale cu care se confruntă societatea moldovenească?
Kalman Mizsei: Moldova este cea mai săracă țară din Europa care, totodată, nu deține un control total asupra teritoriului său. Provocările prosperității și ale integrității teritoriale sunt intercorelate astfel încât se pot face multe pentru a spori bogăția materială a țării, chiar și în absența unei soluții sustenabile a conflictului transnistrean. În pofida actualelor probleme ale Europei, rămân convins că Moldova are deja avantaje și va beneficia și mai mult de pe urma unei integrări europene. Există foarte multe neclarități în Republica Moldova, dar recunoaştem că doar calea integrării europene este soluţia pentru un viitor prosper şi demn,
Pe de altă parte, restabilirea integrității teritoriale a țării i-ar aduce avantaje considerabile și ar face-o o destinație mai atractivă din punct de vedere economic și politic. Sunt profund convins că jumătatea de milion de oameni, care locuiesc, la moment, în regiunea transnistreană, fiind îngrădiţi de un statut ilegal, se vor putea reintegra uşor. „Transnistrenii” au o cultură industrială pe care Evgheni Şevciuk vrea să clădească. Şevciuk îşi doreşte investiţii în regiune. Astfel el, cât şi oamenii din regiune, le pot avea printr-o reunificare bine structurată, garantată de participanţii la formatul de negocieri „5+2”.
Cetățenii Moldovei formează o societate muncitoare, pașnică, care a învățat un lucru foarte valoros în zilele noastre – conviețuirea într-o societate mixtă din punct de vedere etnic. Muncind peste hotare, în special în orașele europene, au deprins aceste valori.
Totuşi, moldovenii ar trebui să înveţe să fie mai mândri, mulţi dintre ei nu pot scăpa de acest complex de inferioritate. Societatea moldovenească are nevoie de mai multe încredere în sine.
Moldova.ORG: Ce fel de măsuri ar trebui să întreprindă autoritățile moldovenești pentru a reduce rata înaltă a migrației și procesul de „exod al creierelor”?
Kalman Mizsei: Într-adevăr, nivelul migrației în Republica Moldova este unul foarte ridicat. În acest context, atât autoritățile, cât și Uniunea Europeană au sarcini și aș mai spune, obligații morale de îndeplinit. În mod paradoxal, o provocare esențială este facilitarea călătoriilor în spațiul european. Autoritățile de la Chișinău întreprind multe acțiuni pentru a accelera aceste negocieri. Uneori lucrurile devin dificile, precum este și cazul legii antidiscriminare pe care UE o vrea implementată în Republica Moldova.
Aspectul care ar trebui să atragă cel mai mult atenția autorităților este lupta împotriva corupției. Organizarea Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și a Corupției sub jurisdicția Parlamentului este doar un pas, însă modest. Această instituție nu ar trebui să existe și, paradoxal, ea însăși ar putea fi o sursă de corpuție. Dintotdeauna aceasta a fost folosită pentru atingerea obiectivelor politice, şi nu pentur lupta împotriva corupţiei.Ţările europene nu au o astfel de instituţie. Existenţa unei asemenea structuri este o soluţie proastă, birocratică, de tip post-sovietic. Altfel zis, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei nu ar trebui, pur şi simplu, să existe.
Corupția poate fi înlăturată prin liberalizarea economiei, prin sporirea transparenției sectorului public, incluzând achizițiile şi privatizarea economiei într-o manieră transparentă. UE trebuie să fie un agent bine informat și inteligent.
Președintele Timofti are dreptate atunci când vorbește despre salariile judecătorilor. Atât judecătorii, cât și funcționarii publici au nevoie de salarii care să nu-i impună să accepte mita. În acens sens, Georgia ar putea fi un bun exemplu. Un stat care nu-şi remunerează suficient angajaţii, nu se respectă pe el însuşi. Beneînţes, odată cu salariile mai mari, vin şi aşteptările mai mari pe care le poţi avea de la funcţionarii publici.
Moldova.ORG: Cum vedeți viitorul Moldovei în următorii cinci ani?
Kalman Mizsei: Moldova este pe calea cea bună, deşi există şi suficiente riscuri. Succesul nu vine peste noapte. Este nevoie de multă implicare din partea oamenilor simpli, dar şi din partea autorităţilor şi de la elite, în mod special. Uniunea Europeană trebuie să încurajeze în continuare aceste aspiraţii ale Republicii Moldova. Procesul de liberalizare a vizelor şi de liber schimb trebuie să fie grăbit. Ori, nu prea avem de ales: sau moldovenii călătoresc liber în Europa în calitate de cetăţeni ai Republicii Moldova, sau majoritatea vor circula în spaţiul UE ca cetăţeni români, iar uneori, în special oamenii din regiunea transnistreană, în calitate de cetăţeni ruşi. Acest adevăr trebuie să fie înţeles în toate capitalele europene. Cred şi sper că procesul de liberalizare a vizelor va influenţa pozitiv şi soluţionarea conflictului transnistrean.
Dacă Uniunea Europeană va oferi Republicii Moldova regim liberalizat de vize şi liber schimb, peste 5 ani o văd într-un cadru pozitiv. Totodată, prevăd investiţii străine mult mai vaste, care vor ajuta la consolidarea culturii corporative a Republicii Moldova. De asemenea, sper ca relaţiile între mediul de afaceri şi Guvern vor fi mai puţin corupte. Acest lucru va fi unul benefic şi pentru moldovenii care au plecat să muncească în afara ţării, ei vor fi motivaţi să se întoarcă acasă pentru a-şi deschide mici afaceri.
Republica Moldova are nevoie de investiţii în infrastructură: drumuri, sisteme de irigare etc. Acest proces a început cu mare întârziere și trebuie să continue. Doar în acest mod Moldova poate fi conectată cu lumea din afară. Și cred că în cinci ani conflictul transnistrean va fi rezolvat, dacă reformele vor continua în acest ritm. Oamenii de pe cele două maluri ale Nistrului au locuit separaţi timp de 20 de ani. Nu putem scăpa de efectul acestei separări peste noapte, ci treptat, prin acţiuni în folosul oamenilor. E nevoie de multă muncă în acest sens, dar e pe deplin realizabil.
Moldova.ORG: Moldova a votat recent Legea cu privire la egalitatea de șanse, cunoscută și sub numele de Legea Antidiscriminare. Cum comentați reacția Bisericilor și dacă această lege va asigura un regim liberalizat de vize cu Uniunea Europeană?
Kalman Mizsei: Trebuie să recunoaștem faptul că elitele din Moldova nu au acționat într-o manieră matură, europeană, cu excepția acelor politicieni care au avut curajul să pledeze în favoarea adoptării formulei originale a legii antidiscriminare. Cei mai cinici politicieni (regret să regăsesc printre aceștia și mulți cu care am lucrat în trecut), au etichetat această lege în fața publicului ca o „lege ce promovează homosexualii”. Realitatea însă este că egalitatea în drepturi a tuturor oamenilor este o valoare europeană definitorie a cărei conținut evoluează în mod constant în Europa. La moment, acest aspect nu este înțeles aşa cum trebuie de către societatea moldoveneasc. Deja este de datoria sectorului educațional să se implice și este nevoie și de curajul elitelor de a explica publicului sensul acestei cerințe. Cei mai mulți dintre ei au pacificat cele mai conservative elemente ale Bisericii Ortodoxe. Acest fapt nu trebuie să ne descurajeze, ci să ne motiveze să continuăm să promovăm şi să facem înţelese valorile umane europene.
Există și o relație politică complexă: așa numitele partide de stânga din societatea moldovenească pretind că sunt „de stânga”, însă nu după valori, ci după orientările gepolitice, promovând valorile cele mai înapoiate și inumane. Nu poți să deții o astfel de numire politică și să te lingușești în același timp atât de mult pe lângă Biserică, în special dacă Biserica respectivă este dirijată de factori externi şi se află sub influenţe politice vizibile.
Vreau să exemplific un aspect paradoxal: dacă oamenii îndeamnă societatea moldovenească să fie intolerantă față de un grup de oameni, în cazul dat – față homosexualii, de ce oare nu le este teamă că aceeași societate, în baza comportamentului pe care l-au adoptat acum, va deveni mai târziu intolerantă față de o altă minoritate, de exemplu față de vorbitorii de limbă rusă? Egalitatea omenilor nu este doar o trăsătură umană, europeană, ci este un principiu bine înrădăcinat în tradiția Europei, concept ce a evoluat treptat de-a lungul a multe secole – de la reformare și iluminism. Ar fi indicat ca politicenii să gândească un pic mai departe de nasul lor atunci când subminează acest principiu în discursul lor.
În general, drumul modernizării europene al Republicii Moldova rămâne plin de provocări dificile. Chiar dacă nu avem încă certitudinea existenţei unei Moldove moderne şi europene, acest proiect este realizabil. Aştept şi de la elitele din Republica Moldova să fie conştiente de miza acestui proiect şi să se implice mai mult pentru ca acest proiect să devină realitate.
