Interviu cu Nicu Popescu, cercetător la Centrul European pentru Relaţii Externe, Londra , oferit pentru Moldova.ORG.
Vlad Filat a anunţat cu câteva zile în urmă despre vizita Angelei Merkel la Chişinău. Care ar fi scopurile acestei vizite?
E un semnal politic de sprijin atât pentru Moldova, cât și pentru Guvern extrem de important. Germania a fost unul dintre cei mai fideli și importanți aliați externi ai Moldovei în ultimii trei ani și acest lucru a făcut posibilă deschiderea foarte multor uși în avansarea spre UE. De la vizita președintelui francez, Jacques Chirac, la Chișinău la sfârșitul anilor 90 nu îmi mai amintesc ca vreun șef de stat vest-european mare să fi vizitat Moldova. În acest sens, vizita dnei Merkel este cu adevărat importantă. Acum, sarcina principală pentru Guvernul Moldovei e să transforme această deschidere și sprijin internațional pentru Moldova în beneficii palpabile pentru cetățenii țării care sunt interesați, în primul și în primul rând, de realizările interne, nu politica externă.
Au trecut 100 de zile de la investirea lui Nicolae Timofti în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova. Cum apreciaţi activitatea preşedintelui în această perioada?
Funcția principală a lui Nicolae Timofti era să scoată de pe agendă tensiunile politice legate de postul președintelui și în acest sens primele 100 de zile au fost foarte bune. Întrebarea e ce urmează să facă Președintele și, mai ales, Alianța pentru Integrarea Europeană cu această stabilitate instituțională? Câtă energie și voință politică vor găsi dl Președinte și principalii jucători din PLDM, PD și PL pentru a accelera reformele și, mai ales, pentru a lupta cu corupția și reforma sistemul de justiție. În acest sens, primele o sută de zile au fost bune, dar adevăratul test pentru Dl Timofti și Alianța abia începe.
Consideraţi că numirea lui Farit Mukhametshin în funcţia de Ambasador al Federaţiei Ruse în Republica Moldova ar acorda un nou impuls relaţiilor bilaterale? Ne putem aştepta la schimbări radicale din partea diplomaţiei ruse ?
Nu mă aștept la careva schimbări radicale. Interesul Rusiei din regiune întotdeauna a fost legat de menținerea sferei de influență. Iar interesul Moldovei e să se apropie cât mai rapid de de UE, evitând conflictele deschise cu Federația Rusă. În acest sens cred că aceeași factori vor determina și dinamica relațiilor moldo-ruse în viitorul apropiat, indiferent de numele ambasadorului la Chișinău.
În presa de la Chişinău şi nu numai se vorbeşte intens despre faptul că Filat şi Şevciuk ar negocia un plan de federalizare a Republicii Moldova. Cât de posibil e un asemenea scenariu ?
Nu cred că societățile din dreapta și stânga Nistrului sunt gata pentru reglementarea conflictului în baza federalizării și, în acest sens, marja de manevră , atât a lui Evgheni Șevciuc, cât și a lui Vlad Filat este foarte redusă. Cred că atât Chișinăul, cât și Tiraspolul au de beneficiat de la intensificarea cooperării, soluționarea unor probleme și blocaje. Ambii au o coincidență de interese tactice, dar interesele strategice sunt diametral opuse. Interesul Chișinăului e să intensifice legăturile economice și sociale cu malul celălat al Nistrului. Și pentru Tiraspol această deschidere este necesară pentru că Șevciuc trebuie să demonstreze careva realizări și să caute modalități de a îmbunătăți performanța economică a regiunii. Chișinăul este deschis intensificării legăturilor în speranța că acest lucru va edifica baza reintegrării, iar Tiraspolul speră că o mai mare deschidere a Transnistriei va permite consolidarea independenței. E un fel de loterie – peste 10 ani vom afla dacă Chișinaul sau Tiraspolul au avut dreptate. Oricum, la etapa actuală politica de cooperare este singurul lucru care mai rămâne Chișinăului în arsenalul politicilor de reintegrare.
Cum se explică faptul că având o guvernare pro europeană, în Republica Moldova creşte considerabil numărul celora care doresc aderarea ţării la Uniunea Euro-asiatică?
Știți, în Ucraina guvernată de Iușcenko și Timosenko sprijinul pentru aderarea la UE scăzuse drastic față de sprijinul pentru UE de pe timpurile lui Kucima. După venirea lui Ianukovici – sprijinul pentru UE a crescut din nou. Cred că oamenii deseori văd UE prin prisma guvernelor locale. În acest sens, faptul că o bună parte din populație nu este mulțumită de performanța Alianței pentru Integrare Europeană evident aruncă o umbră și asupra UE. Într-un fel, prin însăși denumirea Alianței, coaliția de guvernare încearcă să se legitimizeze prin invocarea Integrării europene, însă, în același timp, face ca nereușitele sale să fie și ele asociate cu integrarea europeană.
Aceasta ar fi prima și probabil principala cauză a scăderii sprijinului pentru UE. Al doilea – ține de starea de criză în care se află UE. De vreo trei ani toate știrile aproape zilnic sunt pline de știri negative despre starea Europei. Această percepție, că Europa este în criză duce la o scădere față de integrarea europeană nu doar în Moldova, ci și în statele balcanice, unde sprijinul pentru aderarea la UE a scăzut și el cu vreo 10-15% în ultimul an.
Va avea Republica Moldova regim liberalizat de vize cu UE în următorii doi ani?
Nu cred că cineva poate da niște termeni exacţi, dar dacă implementarea cerințelor UE va merge bine, inclusiv lupta cu corupția, atunci în 2-3 ani cred că cetățenii Moldovei vor putea călători fără vize în UE.
Consideraţi necesară înfiinţarea unui minister al diasporei ?
Nu. Ar fi o risipă de bani pe birocrație, tot așa cum nu sunt deloc impresionat de performanțele ministerului tineretului. Decât să cheltui bani pe mai multă birocrație la Chișinău – pe mașini, clădiri, secretare și salarii de ministru – ar fi mai bine ca aceste fonduri să fie alocate ambasadelor pentru niște proiecte concrete cu diaspora.
