Politicienii seamănă tot mai mult cu niște produse. Li se face o imagine (de cele mai multe ori – falsă, pe care nu scrie ingredientele, ca să nu mai spun de e-uri), imaginea e promovată (spre deosebire de produse, politicienii se promovează și gratis), cetățenii sunt îmbiați să guste, să bage botul și să pună votul.
Campaniile electorale sunt de fapt niște mari campanii publicitare. Mai mult, în timpul campaniilor electorale aproape că nu mai rămâne loc pentru produse normale, toate spațiile publicitare fiind ocupate de mecle de politicieni. Reclamele cu purceluși, găinușe, vaci simpatice, drujbe, ciment – dispar. În schimb apar fețe de politicieni ce rânjesc forțat, dizgrațios, doar ca să smulgă un vot.
În timpul campaniilor electorale atât Moldova, cât și România devin urâte. Nici publicitatea normală n-o fi ruptă din rai, dar să vezi la tot pasul mutre care te-au mințit, care vor continua să te mintă, e prea de tot. Parcă sunt mai agreabile totuși panourile cu purceluși și găinușe.
Am văzut recent în România un panou care le-a scăpat, a rămas din timpul unei campanii mai vechi. Imaginea unui politician era destul de zdrențuită, nu mai avea ochi. Asta m-a binedispus. Acestă imagine ar putea fi folosită în toate campaniile electorale. Unei mutre vechi să i se adauge ochii celor care candidează. Ar fi mai ieftin și nu ne-ar speria cu tot felul de strâmbături "originale".
Politicienii sunt niște produse comerciale foarte proaste (ținând cont de pofta cumpărătorilor), iar cei ce le comandă publicitate (clienții agențiilor) sunt niște brute – altfel ar fi mult mai distractiv. La un moment dat am lucrat într-o agenție și m-am convins: cel mai greu este să lucrezi cu clienți proști. Nu vor creativitate, nu vor nou, nu vor de fapt nimic. De fapt vor ceva. Ceva ce au mai văzut undeva, la cineva. Din cauza asta campaniile electorale sunt un plagiat continuu. Un plagiat prost de la proști. O publicitate mizerabilă, rudimentară, mai rău ca înjurăturile de pe garduri. Deci, ce alegeți, purceluș sau politician?
