Vizita preşedintelui României, Traian Băsescu la Chişinău din 17 iulie are o agendă plină – întrevederi cu preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, spikerul Parlamentului, Igor Corman, cu reprezentanţi ai partidelor politice şi ai societăţii civile. Despre semnificaţia acestei vizite, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al României în Republica Moldova, Marius Lazurca se referă în interviul de mai jos.
Domnule ambasador, vizita preşedintelui Traian Băsescu la Chişinău este una de răspuns la cea efectuată de preşedintele Republicii Moldova Nicolae Timofti la Bucureşti. În ce măsură s-au realizat cele discutate în cadrul întrevederii de la Bucureşti, 3 mai 2012 ?
Vizitele la nivelul şefilor de stat sunt eminamente politice. Foarte simplu spus, doi şefi de stat îşi comunică lucrurile cele mai importante, care leagă statele în cauză, elementele fundamentale, principiile, valorile comune, pe care se întemeiază o relaţie bilaterală. Aşa s-a întâmplat anul trecut la Bucureşti, când Nicolae Timofti, proaspăt ales şef al statului a decis să consacre prima sa vizită bilaterală Bucureştiului. Atunci a fost ocazia pentru cei doi şefi de stat să aibă o primă întâlnire, primele schimburi de idei, fiind o atmosferă nu numai intensă, dar aş îndrăzni să spun foarte caldă, prietenească. Publicul a avut, din nou, ocazia să afle care sunt elementele fundamentale, aşa cum spuneam, ale relaţiilor dintre România şi Republica Moldova, o relaţie care nu seamănă cu nici o altă relaţie, pe care aş îndrăzni să spun, România o are cu un alt stat sau Republica Moldova o are cu un alt stat. Împărtăşim atât de multe lucruri – limbă, istorie, civilizaţie, cultură, spiritualitate, încât relaţia bilaterală nu ar putea fi decât una specială, o relaţie care întemeiată fiind pe lucruri atât de substanţiale nu poate să fie decât foarte dinamică, foarte intensă. Eu cred că există două lucruri care leagă vizita din mai 2012 a pereşedintelui Nicolae Timofti la Bucureşti de cea din iulie anul curent a preşedintelui Traian Băsescu la Chişinău. Ambele vizite vin să consacre, dacă doriţi, încheierea unor crize politice la Chişinău.
Vizita la Bucureşti a domnului Timofti era primul rezultat vizibil în plan internaţional al crizei politice asociate cu nealegerea preşedintelui Republicii Moldova. Acum, când preşedintele României vine la Chişinău suntem la capătul fericit, din nou, al unei crize politice. De aceea, cred că acest element ne încurajează să credem că noua întâlnire a celor 2 şefi de stat va putea impulsiona şi mai mult relaţia bilaterală, din nou făcând apel la elementele fundamentale de natură politică care ne leagă.
De asemenea, cred că această vizită va avea o agendă europeană foarte puternică, preşedintele Băsescu fiind un veteran al Consiliilor Europene, care participă de cei mai mulţi ani la aceste colocvii ale şefilor de stat şi de guvern ale Uniunii Europene. Preşedintele României are un cuvânt greu de spus, are o experienţă pe care o poate împărtăşi preşedintelui moldovean. Aşa dar, cred că agenda europeană, ce se va întâmpla la Vilnius, ce se va întâmpla după Vilnius, care sunt şansele Republicii Moldova să-şi accelereze traseul european – toate acestea, fără îndoială, vor face obiectul discuţiilor pe care preşedintele Băsescu le va avea şi cu ceilalţi importanţi lideri politici administrativi şi guvernamentali de la Chişinău. Cred că va fi o vizită foarte bună, fiindcă există toate premisele pentru acest lucru.
– De multe ori s-a afirmat că Republica Moldova este un partener privilegiat şi strategic al României. Mai rămîne valabilă această afirmaţie, acum cînd şi UE se confruntă cu diverse probleme şi sunt alte priorităţi în interiorul spaţiului comunitar, inclusiv în România?
Este corect ce aţi afirmat. Deşi, Uniunea Europeană, fără îndoială, este cel mai de succes proiect la scară globală, trece şi ea, ca întregul mapamond, prin aceaşi criză economico-financiară, care a debutat în 2008-2009.
Pe de altă parte, în ciuda acestei crize, noi am putut constata cu toţii, cei care suntem la Chişinău începând cu sfârşitul anului 2009, că angajamentul Uniunii Europene în raport cu Republica Moldova a crescut în fiecare an, că, de pildă finanţările europene destinate dezvoltării, reformării, modernizării Republicii Moldova sunt cu fiecare an mai mari. Acest lucru dovedeşte, pe de o parte că această criză internă a UE, cum o numiţi, nu este atât de gravă cum este prezentată de prietenii sau mai puţin prietenii UE.
Pe de altă parte, acest lucru demonstrează importanţa Republicii Moldova pe care o are în ochii Bruxellesului, ai capitalelor statelor Uniunii Europene, fiindcă într-adevăr aşa şi se întâmplă. Republica Moldova, mai întâi, este un stat care se învecinează cu Uniunea Europeană, care are o frontieră comună, iar acest lucru face ca importanţa specifică a Republicii Moldova să fie, şi prin acest simplu fapt, foarte mare. În al doilea rând, Republica Moldova este singurul stat neolatin care se găseşte în afara Uniunii Europene, singurul stat unde o limbă neolatină, limba română în speţă este o limbă oficială, nu se găseşte în interiorul Uniunii Europene, iar acest lucru, este firesc, din nou să stimuleze interesul Uniunii Europene pentru Republica Moldova. Şi în al treilea rând, care este cel mai important, începând cu septembrie 2009, de când are la guvernare o putere proeuropeană, democratică, Republica Moldova a demonstrat multă seriozitate, multă asiduitate în dialogul cu statele membre ale Uniunii Europene şi cu instituţiile europene.
Acest lucru, sigur, nu poate să lase indiferent nici Bruxellesul, nici capitalele europene, fiindcă nu poţi să nu premiezi după principiul binecunoscut „more for more” ţările din Parteneriatul Estic, din vecinătatea Uniunii Europene, care se străduiesc, care sunt harnice, ambiţioase şi care doresc să internalizeze normele, valorile, standardele europene în propria guvernare, în propria structură socială, în propria viaţă economică.
Cred, sunt suficiente argumente care demonstrează, pe de o parte, criza în Uniunea Europeană e mai puţin dramatică decât se crede, pe de altă parte, că Uniunea Europeană are capacitatea de a rămâne activă în ciuda crizei. Şi în fine, sunt argumente suficiente că Republica Moldova şi-a câştigat dreptul de a fi un partener bun, un partener harnic al Uniunii Europene şi, implicit, al României.
