Declarația aparține lui Sergiu Chircă, doctor habilitat în ştiinţe economice, Laureat al Pemiului de Stat în domeniul ştiinţei, unul dintre semnatarii Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova și a fost făcută în cadrul un interviu pentru Moldova.ORG.
Urmăriți și interviul cu Ludmila Scalnâi, deputat în Parlamentul Independenței.
– Când aţi realizat că calea startegică a Republicii Moldova este spre Uniunea Europeană şi trebuie de conjugat eforturile pentru a atinge acest obiectiv?
Am înţeles acest lucru imediat după semnarea Declaraţiei de Independenţă de către Parlamentul 1991- 1994, numit şi Parlamentul Independenţei, din care am făcut şi eu parte. În noiembrie 1991 am scris un articol în care am demonstrat că fiind europeni de istorie trebuie să ne orientăm spre acest spaţiu, cu România şi prin România. De ce anume aşa ? Pentru că, ne place sau nu ne place, vrem sau nu vrem ca să ajungem în Uniunea Europeană trebuie să trecem Prutul. Or, mai este şi o tactică a UE, ca sa ajungi în spaţiul comunitar trebuie să ai un prieten stat membru al UE, care să te ajute, sa te susţină.
– Dar în acea perioadă, la care vă referiţi, nici România nu făcea parte din UE. Era al doilea an după Revoluţia din decembrie 1989, care, probabil, a şi oferit perspectiva aderării, dar încă nu se discuta acest subiect. Ce argumente aţi adus în susţinerea ideii că Republica Moldova trebuie să se orienteze spre UE?
În calitatea de membru al Academii de Studii Economice aveam colegi la instituţia similară din România. De la ei am aflat că economiştii, specialiştii în domeniu pregăteau Programul Naţional de Dezvoltare, unul strategic pentru apropierea de UE. Este adevărat, România a aderat la UE mai târziu, dar şi noi am avut această şansă. UE a dorit ca şi Republica Moldova să adere mai înainte. În anul 1999 prim-ministrul Ion Sturza a fost invitat la Helsinki, unde s-a disctat despre perspectiva europeană a statelor ex-socialiste şi semnarea Acordului de Asociere cu UE. Atunci au semnat România, Bulgaria şi alte ţări. Însă premierul moldovean nu a plecat, deoarece a fost demis. Astfel, şansa aderării a fost ratată, ulterior fiind enunţate alte criterii, mai riguroase pentru ţările aspirante la UE.
– Cum apreciaţi acea situaţie, la distanţă de timp, ar fi fost posibil ca Republica Moldova să adere odată cu România şi Bulgaria ? Dacă UE îşi dorea acest lucru, poate ar fi trebuit să fie mai insistentă. Şi mai este un aspect – semnarea Acordului de Asociere nu oferă totuşi,o perspectivă clară de aderare. Un exemplu ar fi Turcia
Corect, dar Republica Moldova nu are problemele pe care le are Turcia. În primul rând, are altă religie, are probleme cu curzii, cu Cipru, dar are şi un teritoriu mult mai mare, cu peste 80 de milioane de locuitori. Şi sunt state care se opun deschis aderării Turciei la UE. Or, asta e altă problemă. Referitor la ţara noastră, amintesc că Bruxellesul şi-a dorit ca Republica Moldova să semneze atunci Acordul de Asociere, dar nu putea să ne oblige, dacă noi nu doream acest lucru. Mai amintesc că până în anul 1999 la Chişinău au venit 2 delegaţii din Congresul american şi au discutat deschis acest subiect – încotro se orientează Republica Moldova – spre Est sau spre Vest ? În anii 2005-2006, în timpul preşedinţiei lui Vladimir Voronin când a fost lansată lozinca „Integrarea europeană nu are alternativă”, europenii imediat au reacţionat – au început să ne ajute, să facă investiţii, dar când s-au dumerit că sunt doar cuvinte, ei au luat alta atitudine. Şi abia după 2009, când la guvernare a venit Alianţa pentru Integrare Europeană, relaţiile cu Bruxellesul s-au înbunătăţit, dar şi de data aceasta ni se pun beţe în roate, afirmă că UE nu va rezista şi se va desfiinţa, făcându-se speculaţii cu Uniunea Euroasiatică. Le promit beloruşilor, ucrainenilor finanţare, reduceri la preţurile la gaze etc. Desigur, este o propagandă ideologică, dar pentru Republica Moldova ar însemna o nouă stopare, ratarea pentru a doua oară a şansei de integrare europeană.
– Să revenim la evenimentul de la Helsinki, când s-a propus semnarea Acordului de Asociere. Admitem că se semna un asemenea acord, unul la nivel oficil, dar cetăţenii îşi doreau doreau acest lucru, ar fi acceptat să devină europeni, deoarece opinia societăţii se lua în calcul?
Desigur că cetăţenii îşi doreau acest lucru. Să nu uităm că ne aflam într-o situaţie mai complicată decât acum. Statul trebuia să aducă la cunoştinţa cetăţenilor ce presupune această integrare, care sunt avantajele şi dezavantajele. Dar acest lucru nu s-a făcut, deoarece nu se dorea, iar Moscova bloca acest proces. Or, toţi trebuie să înţeleagă, de la vlădică până la opincă, că Republica Moldova fiind dezmembrată, nu poate exista, să se dezvolte de una singură. Trebuie să ne punem întrebarea de ce multe state doresc să adere la UE ? Pentru că în acest spaţiu sunt valori democratice, este un dialog civilizat între toate statele membre. Da, şi UE a intrat în criză, dar din ea rezultă noi şanse de dezvoltare, de reformare. Se formează Uniunile Bancară şi Financiară a UE. Se consolidează forţa politică a UE. Se discută programe menite să contribuie la creşterea PIB-ului. Să nu uităm că are cea mai mare piaţă de desfacere, o putere de cumpărare mult mai mare decât alte regiuni ale lumii…. Toate acestea cetăţenii trebuie să le cunoască. UE nu se dezmembrează, ea se perfecţionează.
– Oricum, şi în mass media europeană se discută despre situaţia din UE, despre impactul globalizării, nerespectarea unor tradiţii specifice unor ţări
UE ne susţine financiar, ne învaţă cum să gestionăm aceşti bani, ce proiecte sunt necesare pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii oamenilor, dar monitorizează, controlează cum utilizăm aceste finanţe, pentru că trebuie să fie ordine financiară. Critică acei cărora nu le plac disciplina, ordinea, calitatea, care nu doresc să respecte norme şi standarde concrete.
– La Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius urmează să fie parafat Acordul de Asociere RM-UE, care include 2 acorduri componente, cel de liberalizare a regimului de vize şi de cel de liber schimb. Aceasta ar însemna claritate în perspectiva de aderare?
Fiecare document semnat cu UE este important, dar cel mai important, desigur, este Acordul de Asociere, o anticameră în care Republica Moldova este acceptată ca să aştepte următorul pas – aderarea. Odată cu semnarea acestui Acord apar noi oportunităţi, dialogul Chişinău-Bruxelles devine altul. Finanţarea este alta, mai extinsă.
– Dar ce trebuie să facă Republica Moldova pentru a fi credibilă în faţa Uniunii Europene că depune toate eforturile de a deveni membru al spaţiului comunitar?
Ţara noastră trebuie, este imperativ, să lupte real cu corupţia, cu mafia şi UE ne susţine în această privinţă. Apoi, legislaţia moldovenească să fie ajustată la cea europeană, dar în aşa fel ca să fie funcţională. Să fie asigurată transparenţă în activitatea instituţiilor statului, ca toţi cetăţenii să poată afla cum sunt gestionaţi banii veniţi din UE. Şi desigur, să fie asigurată libertatea, să fie apărate drepturile omului, indiferent de etnie. Pentru că UE se interesează dacă minorităţilor naţionale nu le sunt încălcate drepturile. Desigur, trebuie să fie reforme viabile şi în economie, pentru a putea fi ridicat nivelul de trai al cetăţenilor. Dacă situaţia din ţara se va ameliora, atunci concetăţenii plecaţi peste hotare vor dori să revină acasă.
– Fiind specialist în economie, sa ne referim mai detaliat la Acordul de Liber Schimb, Cuprinzător şi Aprofundat. Produsele moldoveneşti ar face faţă concurenţei de pe piaţa europeană, ar fi solicitate?
Pentru a determina eficacitatea economică a unei ţări sunt trei criterii. Primul este cel comparativ, adică unde se vinde mai bine, dar acesta este unul temporar. La moment este convenabil să vindem în Rusia, dar şi pe această piaţă concurenţa creşte. Cel de al doilea criteriu ţine de domeniul tehnologic. Te duci acolo unde sunt tehnologii avansate, iar acestea sunt pe piaţa europeană. Şi al treilea princpiul este concurenţa. După aderarea la UE începe procesul de integrare. De exemplu, România a avut nevoie d e12 ani pentru a-şi pune la punct viticultura, de 15 ani pentru a-şi ajusta infrastructura. În prezent ar putea face faţă doar produsele nostre vinicole, unele din industria uşoară. Dar nici pe piaţa Rusiei nu avem mai multe produse cu care să concurăm.
– Totodată piaţa moldovenească este foarte mică, astfel şi importurile sunt mici
Acesta este un avantaj. Pe o piaţă mică mai uşor se face ordine. Ar fi bine să vină investiţii străine, căci fără ele nu ne putem dezvolta, dar nu vin investiţii. Nici cele mai puternice state din punct de vedere economic nu se pot dezvolta fără investiţii, pentru că investiţii înseamnă o nouă nişă pe piaţa externă, noi tehnologii, noi produse. Dacă va fi semnat Acordul de Asociere, atunci şi investitorii ar veni în Moldova, s-ar crea un climat investiţional favorabil, cu standarde europene.
