Actualul şef al PCRM a fost implicat în anii ’70 într-o schemă frauduloasă prin care reprezentanţii nomenclaturii primeau apartamente chiar dacă aveau spaţiu locativ, în timp ce muncitorii locuiau în vagonete şi barăci.
Unii lideri din viaţa politică din Republica Moldova din perioada post-sovietică şi-au început cariera încă în RSS Moldovenească, în perioada brejnevisto-bodiulistă. Unul dintre aceştia a fost actualul preşedinte al PCRM Vladimir Voronin. Era perioada cunoscută ca „stagnare“, când înflorea corupţia. Unii şefi erau aspru pedepsiţi pentru diferite încălcări sau crime economice. Nu şi cei care nu aveau relaţii cu sus-puşii şi aparţineau unui clan al „aleşilor poporului“ care făceau legea în domeniile sau teritoriile pe care le conduceau, ca nişte feudali sadea. Este şi cazul lui Vladimir Nicolaevici Voronin, care în anii 1976-1981 a îndeplinit funcţii de mare răspundere în raionul Ungheni. Biografia lui Vladimir Nicolaevici Voronin, al treilea preşedinte al Republicii Moldova (2001-2009), are multe „pete albe“. Una dintre acestea este perioada pe care a petrecut-o la Ungheni. În biografia sa oficială nu găsim nici măcar în ce ani exact a lucrat acolo. Este un prim indiciu că are ce ascunde din activitatea sa din acea perioadă. Datele de arhivă arată că Voronin a fost numit în funcţia de preşedinte al Comitetului Executiv Orăşenesc Ungheni al Sovietului Deputaţilor Poporului pe data de 23 noiembrie 1976 (funcţie ce corespunde astăzi cu cea de primar al oraşului). Peste doi ani şi jumătate, la 6 martie 1979, a fost transferat în funcţia de preşedinte al Comitetului Executiv raional Ungheni al Sovietului Deputaţilor Poporului (funcţie ce corespunde astăzi cu cea de preşedinte al raionului Ungheni).
Ce a făcut Voronin la Ungheni Ca preşedinte al Comitetului Executiv orăşenesc Ungheni, Vladimir Voronin răspundea de multe domenii legate de dezvoltarea economică a oraşului, rezolvarea unor probleme de ordin social, dar şi de întâlnirea oaspeţilor importanţi care vizitau oraşul sau erau în trecere prin Ungheni. Oraşul de pe Prut era principalul punct de trecere a frontierei sovietice spre Europa de Sud-Est, în care erau încartiruite câteva unităţi militare, existau numeroase întreprinderi industriale, inclusiv din domeniul militar.
Puterea sovietică atrăgea o atenţie deosebită raioanelor de frontieră, chiar dacă era vorba de cele ce se învecinau cu ţări comuniste. În cazul RSSM, la hotarul cu România era nevoie de cadre vigilente care să combată orice tentativă de a transporta literatură interzisă în limba română, mai ales în anii ’70 când istorici şi publicişti din România scriau deschis despre problema Basarabiei. De aceea, de regulă, în raioanele de lângă Prut erau trimise cadre originare din Transnistria, rusificate şi considerate mai loiale puterii sovietice decât basarabenii. Vladimir Voronin era unul dintre ei. După cinci ani petrecuţi la Ungheni, Voronin va accede rapid pe scara ierarhică, fiind transferat din nomenclatura raională de care aparţinuse până atunci, în cea republicană, la Chişinău. Şi asta în ciuda unor încălcări grave ale legislaţiei de atunci şi a implicării în scandaluri de corupţie.
citiţi textul integral pe Adevărul.
