De Constantin Tănase
Am urmărit cu mult interes profesional emisiunea „Forum” de la Postul de radio „Vocea Basarabiei”, moderată miercuri seară de colegul nostru Arcadie Gherasim, în cadrul căreia s-a discutat subiectul „Din ce surse vă informaţi”. Am zis „interes profesional” deoarece, ca director de publicaţie, eram curios să aflu ce loc ocupă TIMPUL în topul preferinţelor ascultătorilor acestui post de radio. După emisiune am stat mult pe gânduri, neştiind ce să fac – să mă bucur sau să mă întristez. Recunosc sincer: faptul că majoritatea au numit TIMPUL printre ziarele pe care le preferă nu m-a putut bucura, fiindcă tabloul general e dezolant şi alarmat.
De ce nu mă bucur că TIMPUL e cel mai citit ziar din R. Moldova?
E un adevăr trist că moldovenii nu sunt mari amatori de a citi ziare. Nu dispunem de vreun studiu sociologic în chestiunea dată, dar presupun că moldovenii nu simt acut nu numai lipsa ziarelor, ci şi a cărţilor. (Dintre cei vreo 30 de participanţi la emisiune doar unul singur a numit cartea drept sursă din care se informează.)
Aşadar, de ce moldovenii nu citesc ziare? Mai mulţi vorbitori au explicat fenomenul prin lipsa banilor, sărăcia moldovenilor. E discutabilă chestiunea, fiindcă nu citesc ziare nici moldovenii care au bani. Ba mai mult, se pare că anume acei cu bani mulţi nu citesc, fiindcă pensionarii noştri nu sunt cei mai bogaţi, dar nu e un secret că partea cea mai numeroasă a cititorilor de ziare din R. Moldova o formează anume pensionarii. Tinerii care petrec pe la baruri în satele noastre au bani, dar nu se abonează la ziare. Apropo, preţul unui abonament la TIMPUL de vineri pentru o lună este egal cu preţul unei sticle de bere. Calculaţi, câte abonamente la TIMPUL de vineri se beau într-o singură seară prin barurile din Moldova? Problema deci e alta.
O doamnă profesoară din Răspopeni, Şoldăneşti, dacă nu greşesc, a rostit un adevăr zguduitor. La întrebarea moderatorului de ce nu se citesc ziarele, doamna profesoară a răspuns printr-o întrebare retorică: Cum să se citească, dacă aşa-i conducerea satului – directorul şcolii e comunist, popa e comunist, iar primarul, feciorul popii, e tot comunist?… Invit cititorii să mediteze adânc asupra dramei care se ascunde în spatele acestei întrebări retorice.
De ce sărăcia votează comunismul?
Bineînţeles, există şi problema sărăciei. Când nu ai cinci lei ca să-i cumperi unui copil un pumn de bomboane, nu-ţi arde a ziare. Dar problema sărăciei mai are un aspect. Un vorbitor căuta să-l convingă pe moderator: Domnule Gherasim, e adevărat, satele trăiesc într-o sărăcie cumplită, lumea nu are bani, cum să se aboneze la ziare? Dacă e adevărat – dar e adevărat – de ce moldovenii de la sate, care acum opt ani i-au adus pe comunişti la putere, continuă să trăiască în cumplită sărăcie, continuă să-i voteze tot pe comunişti?
Nu pot răspunde la această întrebare în fugă. Îi invit pe cititori să mediteze şi ei. Dacă găsim răspunsul corect, vom găsi răspunsuri şi la alte întrebări. Până a ajunge la rădăcinile ascunse ale întrebării, vă îndemn să rămâneţi cu noi şi să vă abonaţi la TIMPUL. Mai aveţi o săptămână în care vă puteţi abona pentru lunile viitoare. Deocamdată, la acelaşi preţ. Preţul unei sticle de bere…
