De Luminiţa Gusina
Astăzi, 13 iunie 2010, se împlinesc 69 de ani, de la deportările în masă din 13 iunie 1941. Această zi este declarată – “Zi de doliu naţional”. Guvernul Republicii Moldova a elaborat un program de acţiuni, pentru comemorarea victimelor tragicelor evenimente:
09.00 Depunere de flori la monumentul domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt, de către oficialităţile Republicii Moldova, conducerea Primăriei municipiului Chişinău şi activul Asociaţiei foştilor deportaţi şi deţinuţi politici.
09.30 – 10.00 Pomenirea victimelor deportărilor, în cadrul liturghiei duminicale, de la Catedrala Naşterea Domnului şi Biserica “Sfânta Teodora de la Sihla”.
10.00 – 11.15 Miting în Piaţa Marii Adunări Naţionale.
11.30 – 11.15 Marşul participanţilor la miting, din Piaţa marii adunări Naţionale spre Gara feroviară şi depunere de flori la piatra de temelie a viitorului monument al victimelor din 1941, informează serviciul de presă al Guvernului.
„Ororile, persecuţiile nu trebuie uitate, iar memoria victimelor nevinovate ale regimului totalitar, trebuie să fie păstrate şi să dăinuiască mereu în inimile familiilor, ale confraţilor de detenţie şi suferinţă, ale urmaşilor şi chiar în sufletul neamului nostru, iar anii negri ai gulagurilor să rămână marcaţi pentru totdeauna în mărturii, documente publicate sau în manuscris, adevărata istorie – scrisă sau orală – a ceea ce a însemnat – ideologia ateistă din secolul trecut, lipsită de morală, de credinţă şi de frică de Dumnezeu”, afirmă protodiaconul Ioan Munteanu, pe marginea acestui subiect.
În acea noapte, au fost exilaţi în Siberia şi Kazahstan, 22 mii de persoane, dintre care 5.479 – arestaţi. Deoarece viaţa deţinuţilor, în perioada dictaturii sovietice – dramă a mii de oameni, care au fost supuşi groaznicelor torturi, este prea puţin cunoscută, vom încerca să enumerăm câteva tipuri de chinuri, ce le-au fost aplicate victimelor în perioada respectivă:
Carcerele – beciuri fără ferestre, cu ciment pe jos, cu nici un fel de echipament în interior. Deţinutul era închis în carceră doar cu lenjeria de corp. Seara primea haine şi o scândură pe care putea dormi, aceste lucruri îi erau luate dimineaţa. Existau şi „carcere speciale”- îngheţate sau cu vapori de apă foarte fierbinte, luminate prea puternic sau dimpotrivă total întunecoase. În închisorile de prevenţie, unde se făceau anchete şi se sta până la judecată, comisarii anchetatori utilizau adesea carcerele pentru a face presiuni asupra celui anchetat.
Execuţii – condamnaţii erau executaţi în închisori de către gardieni, care se ofereau voluntar sau erau numiţi de directorul închisorii. Înainte şi după executare călăul primea vodcă. La rândul lor şi execuţiile erau divizate în mai multe categorii:
prin împuşcare – condamnatul era dus la zid, în curtea clădirii şi i se trăgea un glonte în ceafă;
execuţii „uscate”– muncile foarte grele, epuizante, care omorau lent, fără pierdere de sânge;
muncă silnică – din zori şi până-n noapte, deţinuţii fiind aproape desculţi în noroi sau în zăpadă, în zdrenţe, cu mâinile însângerate, erau siliţi să facă munci grele pe viscol, ger şi în noroi.
O sumedenie de chinuri mai figurează în documentele din arhivă:
Tortura „bătăii organizate” – zilnic pentru neândeplinirea normei, de fiecare dată mai mare, aşteptau să fie bătuţi un şir de deţinuţi.
Tortura „bătăii neorganizate” – la palme, la tălpi, joaca pe spinarea sau burta victimei, până la leşin, adesea acesta rămânea schilodit pe viaţă.
Tortura pedepsei odioase – deţinutul era băgat cu capul sau cu totul în tinetă sau era impus să înghită excremente.
Tortura bolilor – a epidemiilor, a păduchilor, bube, puroi, etc.
Tortura bărbieritului – cu un brici ştirb şi ruginit, lama răzuia şi părul şi carnea.
Tortura tunsului – gardienii tundeau deţinuţii în aşa fel, încât lăsau urme de sânge pe cap.
La eliberare, deţinutul semna un document, precum că nu va spune nimic din cele trăite, văzute şi auzite în lagăre, în caz contrar urma să fie închis pentru încă trei ani.
Pentru a afla cât mai multă informaţie despre deportările din 1941, lagărele de deţinuţi, carcere, chinurile îngrozitoare şi concepţiile regimului din acea perioadă, recomandăm pentru lectură:
„Manualul Gulagului” – dicţionar istoric, de Jacquel Rossi;
„Înviaţi din Siberii de Gheaţă…”, de protodiacon Ioan Munteanu;
„Părintele Arsenie
Acuzatul Zec – 18376
Un sfânt în lagărele comuniste” – traducere din limba greacă, de monahul Pimen Vlad.
