De Irina Gherasimov/ Chişinău / Moldova.ORG/ — Comunitatea internaţională comemorează, azi, 25 de ani de la accidentul de la Cernobâl, cea mai gravă catastrofă din istoria energiei nucleare, în contextul în care nu există o evaluare completă şi precisă a tuturor consecinţelor pe care acest accident le are încǎ, iar temerile sunt revigorante după problemele de la centrala japoneză Fukushima, grav afectată de tsunami-ul din 11 martie.
Pe 26 aprilie 1986, la ora 01.23, reactorul 4 al centralei de la Cernobâl a explodat în timpul efectuării unor teste. Deflagraţia a ridicat dala superioară a reactorului, cu o greutate de 2.000 de tone. Varianta oficială a cauzelor producerii accidentului este “manipularea eronată” a sistemelor de siguranţă. Există însă voci care vorbesc de faptul că reactorul a explodat din cauza gravelor deficienţe de construcţie, sistemul de siguranţă, care ar fi trebuit să-l protejeze, fiind prost proiectat, astfel încât tehnicienii din camera de control nu au avut nici-o soluţie.
Ca urmare a exploziei survenite, teritoriul de pe o rază de 30 de km din jurul centralei a fost supus unei contaminări radioactive extrem de puternice, iar peste 200.000 de persoane au fost evacuate.
Catastrofa de la Cernobâl a afectat 19 regiuni din Rusia, cu o suprafaţă de aproape 60.000 de kilometri pătraţi şi cu o populaţie de 2,6 milioane de persoane; 46,5 mii de kilometri pătraţi din Belarus echivalentul a 23% din suprafaţa totală a ţării. Suprafaţa totală contaminată radioactiv în Ucraina s-a ridicat la 50 de mii de kilometri pătraţi, afectând astfel 12 regiuni.
Combustibilul nuclear a ars timp de peste zece zile şi a emis în atmosferă elemente radioactive cu o intensitate echivalentă a cel puţin 200 de bombe de la Hiroshima.
Uniunea Sovietică a ascuns atunci producerea exploziei, lumea întreagă fiind însă informată în momentul în care norul radioactiv a ajuns deasupra Suediei, ţara care a bătut alarma.
Pentru a stinge incendiul şi a curăţa zona din jurul centralei, URSS a trimis peste 600.000 de persoane pe parcursul a patru ani, care au fost expuse unor doze puternice de radiaţii.
Deasupra celui de-al 4-lea reactor avariat s-a construit, atunci, în pripă un sarcofag, aflat astăzi într-o stare alarmantă de degradare, semnalează experţii ruşi, citaţi de RIA Novosti.
Termenul de garanţie al sarcofagului este de 30 de ani, ceea ce înseamnă că aproximativ peste cinci ani învelişul protector nu va mai putea opri procesul de eliberare a emisiilor radioactive în atmosferă. În acest context, construcţia unui nou sarcofag deasupra reactorului avariat este din ce în ce mai actuală.
Structura gigantică în formă de arc, de 105 metri înălţime, 150 de metri lungime şi o lăţime de 260 de metri, despre care s-a vorbit mult în ultimii ani, rămâne în stadiu de proiect, începerea lucrărilor fiind amânată de mai multe ori, în parte din lipsă de finanţare.
Centrala de la Cernobâl a fost complet închisă abia la 5 decembrie 2000.
La recenta conferinţă internaţională, organizată de autorităţile de la Kiev cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la tragedie, preşedintele Viktor Ianukovici declarase că ar mai fi nevoie de 740 milioane de euro pentru implementarea acestui proiect.
Cu toate acestea, preşedintele Ucrainei a dat asigurări că ţara sa va găsi fondurile necesare pentru a construi noul înveliş de siguranţă, destinat să asigure protecţia centralei de la Cernobâl pe o perioadă de 100 de ani. De asemenea, pe teritoriul centralei, autorităţile de la Kiev intenţionează să contruiască un depozit pentru stocarea reziduurilor radioactive şi o unitate de prelucrare a acestora.
Numărul exact al victimelor accidentului de la Cernobâl constituie obiectul unei dezbateri aprinse până în prezent.
Autorităţile ucrainene estimează că, în total, cinci milioane de persoane – ucraineni, belaruşi şi ruşi – au avut de suferit de pe urma acestei catastrofe. O mare parte dintre ei locuiesc în continuare în zonele contaminate.
Organizaţia ecologistă Greenpeace estimează că bilanţul consecinţelor contaminării radioactive ar fi între 100.000 şi 400.000 de morţi. Bilanţul Organizaţiei naţiunilor Unite (ONU) contrastează, însă puternic cu aceste date. Un comitet ştiinţific al ONU, UNSCEAR, nu recunoaşte decât 31 de decese în rândul operatorilor şi pompierilor cauzate direct de efectul radiaţiilor şi alte 19 decese în rândul persoanelor care s-au ocupat de operaţiunile de curăţare a zonei pâna în 2006, din “diferite motive”.
Singura consecinţă incontestabilă a catastrofei este o creştere puternică a frecvenţei contaminării de cancer al tiroidei. Ultimul raport al UNSCEAR, publicat în februarie, menţiona 6.000 de astfel de cazuri, dintre care 15 au dus la decese.
Iuri Bandajevski, medic belarus şi autor al mai multor studii despre Cernobâl, apreciază că rapoartele oficiale minimizează impactul catastrofei sub presiunea acţiunilor de lobby în favoarea energiei nucleare. “Timp de 25 de ani, structurile de stat au făcut totul pentru a ascunde informaţii, favorizând activitatea de lobby pentru energia nucleară, cea mai puternică din lume şi cea care dictează condiţiile”, a declarat acesta pentru AFP .
Încarcerat în trecut pentru acuzaţii de corupţie pe care le denunţa drept politice şi legate de criticile sale faţă de puterea belarusă, Bandajevski acuză autorităţile fostei republici sovietice că nu fac nimic pentru a proteja milioanele de persoane care locuiesc în zonele contaminate.
Accidentele din Japonia au readus în memoria populaţiei coşmarul nuclear şi au generat repercusiuni politice în Occident, unde Cernobâl a favorizat avântul mişcărilor ecologiste.
În pofida deciziei de a opri forţat cele mai vechi reactoare din Germania, după accidentele de la Fukushima, cancelarul Angela Merkel a suferit o înfrângere electorală regională dură în faţa ecologiştilor.
“Japonia a arătat că nu s-a schimbat nimic în 25 de ani, nici modul de înţelegere a pericolului, nici comportamentul autorităţilor”, deplânge Ivan Blokov.
URSS, condusă de Mihail Gorbaciov a reacţionat în cea mai nefericită tradiţie a secretului, nerecunoscând drama decât dupa trei zile, după ce Suedia, unde ajunsese norul radioactiv, a alertat lumea întreagă. Tăcerea oficială sovietică, urmată de o serie de minciuni, a favorizat contaminarea a sute de mii de persoane, iar modul în care a fost gestionată criza a dezvăluit slăbiciunile statului.
Politologul Dmitri Oreşkin consideră că accidentul de la “Cernobâl a fost un cui bătut în sicriul URSS”.
“Ucraina şi Belarus au înţeles că Moscova era capabilă să intervină, dar nu a avut resursele necesare pentru a le ajuta. Elitele locale au început apoi să-şi pună întrebări cu privire la utilitatea unui astfel de centru de putere”, afirmă el.
Ceremoniile ocazionate de împlinirea a 25 de ani de la dezastrul de la Cernobâl, sunt preconizate să se desfăşoare chiar pe teritoriul centralei avariate. Aici se va deplasa preşedintele Viktor Ianukovici, pentru a doua vizită în decurs de o săptămână, după ce l-a însoţit, la 20 aprilie, pe secretarul general al ONU, Ban Ki-moon. La aceste ceremonii, şi-au anunţat prezenţa preşedinţii Rusiei şi Belarus, Dmitri Medvedev, respectiv Aleksandr Lukaşenko. Este aşteptat şi patriarhul tuturor ruşilor Kirill, care va oficia o slujbă religioasă în memoria victimelor dezastrului din 1986.
