Chişinău / Moldova.ORG/ — Buruiana de lungoare sau frunza dragostei cum i se mai spune în unele sate, datorită proprietăţilor sale afrodisiace, leuşteanul este o plantă condimentară.
Da, este acea buruiană care o pun gospodinele în borş sau zamă.
Este originară din zona Mediteranei, unde mai creşte şi astăzi în stare sălbatică şi se întâlneşte în toate ţările Europei şi în Asia, fiind folosită atât în bucătărie, cât şi în medicina tradiţională. Uleiurile volatile extrase din leuştean se folosesc în industria cosmetică, la prepararea cremelor şi a parfumurilor.
Frunzele de leuştean şi rădăcinile conţin un ulei volatil (compus din cumarine, terpineol, zaharuri) care dă o aromă deosebită preparatelor culinare: supe, ciorbe, mâncăruri scăzute, salate, băuturi răcoritoare şi dulci (unele lichioruri se parfumează cu frunze, tulpini şi petioluri de leuştean). Pentru gustul său picant, dulce – amârui se foloseşte mult şi în industria conservelor.
Tulpinile şi frunzele se pot adăuga în sosuri, la fripturi de peşte, pasăre, la mâncăruri din legume sau orez.
Un desert foarte aromat şi răcoritor (unii nutriţionişti ar spune …şi afrodisiac) se poate prepara dacă se taie în rondele petioluri proaspăt recoltate şi se acoperă cu zahăr sau miere. Peste ele se poate pune frişcă.
Leac renumit
Pentru prepararea unor leacuri în medicina populară se folosesc rădăcina, tulpina, frunzele şi seminţele de leuştean. Pentru aceasta, recoltarea se face numai pe vreme însorită, părţile plantei fiind uscate la umbră.
Infuzia cu frunze de leuştean
Se toarnă 250ml apă clocotită peste 1 lingură frunze uscate. Se acoperă vasul şi se lasă 10 – 15 minute, după care se strecoară şi se bea.
Se beau 2 căni pe zi pentru tratarea următoarelor afecţiuni: hipertensiune, tuse convulsivă, edeme cardiace şi renale, indigestii. Infuzia de leuştean ajută foarte mult în caz de intoxicaţii alcoolice şi tabagice.
Infuzia cu seminţe
Peste 1 linguriţă seminţe de leuştean se toarnă 250ml apă clocotită. Se acoperă vasul şi se lasă 10 – 15 minute, apoi se poate bea. Preparatul este indicat ca stimulent cardiac şi calmant în cazul tulburărilor premenstruale şi de premenopauză. Are rezultate foarte bune în înlăturarea crizelor de spasmofilie. Ajută la eliminarea pietrelor biliare şi renale.
Decoctul din rădăcina de leuştean
Rădăcina se recoltează numai din al doilea an de vegetaţie, în sezonul cald, se spală, se taie în fâşii şi se pun la umbră la uscat. Se macină apoi cu râşniţa electrică şi pulberea obţinută se depozitează în pungi de hârtie.
Se fierbe 1 linguriţă pulbere de rădăcină în 250ml apă timp de 15 minute, la foc mic. Se strecoară şi se beau 3 pahare pe zi, înainte de masă, din decoctul astfel preparat. Ajută la tratarea hipertensiunii, a tusei rebele, a cistitei şi a tulburărilor digestive, mai ales a aerofagiei şi a balonărilor. Decoctul astfel preparat este sedativ, diuretic şi antibacterian. Pus în apa de spălare, întăreşte rădăcina părului.
Decoctul din rădăcina de leuştean şi oţet
Peste 1 lingurită pulbere de rădăcină se toarnă 250ml oţet de vin roşu clocotit. Amestecul se fierbe apoi 15 minute. Se lasă la răcit şi se foloseşte la frecţionarea zonelor dureroase, a încheieturilor şi articulaţiilor atinse de reumatism.
Tinctura din rădăcină şi frunze
1 lingură pulbere de rădăcină şi 1 lingură frunze uscate zdrobite de leuştean se acoperă cu 100ml alcool alimentar. Preparatul se face într-o sticlă sau borcan de culoare închisă. Se ţine 10 zile în loc uscat şi răcoros, agitându-se din când în când. După acest timp se strecoară şi se beau câte 20 de picături de 3 ori pe zi, pentru tratarea hipertensiunii şi ca diuretic. Ajută la eliminarea pietrelor de la rinichi şi creşte pofta de mâncare, fiind un foarte bun tonic aperitiv.
Pulberea din rădăcina uscată
Pentru tratarea tulburărilor nervoase, a stărilor de agitaţie şi isterie se ia câte 1 linguriţă de pulbere din rădăcină de leuştean, înainte de mesele principale ale zilei.
Cataplasme cu frunze proaspete de leuştean
Frunzele recoltate dimineaţa, se spală şi se suprapun peste răni greu vindecabile, ulceraţii, alte afectiuni ale pielii. Se acoperă cu un tifon steril şi se lasă cataplasma să acţioneze câteva ore, după care se schimbă.
