De Adriana Agapii/ Chişinău / Moldova.ORG/ — Buciumul este un instrument muzical, folosit de păstorii români din munţi. Este de origine dacă şi era folosit în principatele Moldova şi Valahia ca instrument de semnalizare a conflictelor militare.
În vechime buciumul era un adevărat „telegraf” al munţilor. Astăzi buciumul este mai puţin folosit la stâne, fiind doar un mijloc de a păstra tradiţia, locul acestuia a fost luat de telefoanele mobile, folosite de păstori.
Buciumul este un instrument unicat, de mărimi impresionante, făurit din lemn cu mare meticulozitate. „Nu orice surcică ştie să cânte” spune unul dintre ultimii făuritori de biciume de pe teritoriul românesc. Lemnul pentru instrument este ales cu atenţie. Lemnul mare, căci aşa trebuie să fie materialul prim pentru bucium, se usucă bine, se secţionează pe mijloc, apoi se scobeşte un tub, care trebuie înfăşurat în şuviţe fine de scoarţă de ramuri. Crearea buciumului durează mult şi trebuie respectat în tocmai, fiindcă dacă nu este respectat tipicul , buciumul va scoate numai nişte sunete sparte.
„Sunetul de bucium nu e un cântec oarecare. El nu poate veni decât din suflet, altfel nu se poate. A fost mângâierea ciobanului aflat singur în munţi, ori de câte ori îi era greu şi este un mod de comunicare specială între omul care cântă şi Dumnezeu", mărturiseşte Aristotel Erhan, unul dintre ultimii făuritori de buciume.
Şi urmărind istoria buciumul de peste veacuri şi ştiindu-i originea, construcţia şi menirea, ne punem întrebarea: Ce a fost ceea ce s-a întâmplat ieri, 27 august în văzul tuturor pe acoperişul Arcei de Triumf din centrul Chişinăului? Oparodie a cântatului la bucium? Sau un spectacol ieftin?
Cocoţaţi pe Arca de Triumf, pe post de munţi, presupun, „buciumaşii” ridicau aşa zisele instrumente sus şi fluturau cu ele în aer, demascând „originalitatea” acelor instrumente.
Nu pot să cred că la aniversarea a 20 de ani de Independenţă nu s-au găsit surse pentru a fi invitaţi un grup de adevăraţi buciumaşi, care ar fi fost admiraţi cu mare plăcere de cei prezenţi în Piaţa Marii Adunări Naţionale.
Dar să sperăm că parodii şi înscenări vom vedea numai cu ocazia sărbătorilor şi nu în viaţa politică, economică şi socială a ţării.
