De Diana Ungureanu/ Chișinău / Moldova.ORG/ — Codul bunelor maniere cu greu mai rezistă “standardelor actualităţii”, dar să nu uităm totuşi că încă mai există persoane care îl respectă. Primul semn al bunei educaţii este salutul, care în graba noastră mare uneori… lipseşte! Şi acesta devine un simptom acut al inculturii generaţiei noastre.
La fel cum cuvintele “mulţumesc”, “scuze” şi “vă rog” semnalează o bună creştere, salutul şi “aplicarea” lui în fiecare zi conform normelor etice şi estetice, înfrumuseţează imaginea omului în societate. Şi aici putem vorbi despre o diversificare, căci dacă este folosit inadecvat şi inoportun nu ne va pune tocmai în cea mai bună lumină faţă de cel căruia îl adresăm.
Astfel, salutul trebuie pronunţat clar, privind persoana în cauză, cu un zâmbet uşor schiţat pe buze. Persoanele cu o poziţie superioară, fie socială, fie de culturală sau economică, precum şi pe cei cu o vârstă mai mare, trebuie salutate mai oficial, prin formula obişnuită “Bună dimineaţa/ziua/seara!”, fără a se folosi eventualele variante prescurtate, de exemplu “’Neața!” sau “Bună!”.
O asemenea formulare însă este permisă, ba chiar recomandată, atunci când vă aflaţi într-o companie de prieteni, rude foarte apropiate, precum şi formulele “Salut!”, “Noroc!”, care sunt frecvent utilizate în vorbirea cotidiană. În legătură cu acestea, se poate remarca faptul că, în ultimul timp, prezentatorii de la emisiunile televizate au cam uitat că într-un asemenea anturaj nu este recomandat să se utilizeze formulele familiare de salut.
Totuși, să nu uităm că aceste reguli de comportament sunt valabile pentru noi, fiind în mare parte preluate din modelul de comportament european. Așadar, să nu vă mire faptul că un individ din China sau Japonia se va închina respectuos, fără să vă privească în ochi – la ei acest model de salut poartă o conotație de profund respect.
