De Adriana Agapii/ Chișinău / Moldova.ORG/ — Întinsa câmpie a Bărăganului dintre Carpaţii înalţi şi Dunărea tumultoasă, ascunde adevărate mistere şi comori păzite cu sfinţenie de blesteme ce urmăresc căutătorii de comori.
Pentru mulţi dintre români Câmpia Bărăganului este o imensitate lină şi netedă are nu-şi mai vede capătul unde iarna este foarte geroasă, iar vara toridă. Un loc pe cât de frumos pe atât de misterios. Încă înainte de afla de blestemele ce urmăresc această câmpie, privind în zare simţi cum toată suflarea îţi este absorbită de această câmpie fără margini şi îţi spui în gând: „E ceva necurat aici.” Să fie oare aşa?
Undeva între Călăraşi şi Lehliu se găseşte satul Dor Mărunt, unde se află îngropate comori străvechi, străjuite de flăcări ireale, de un albastru nelumesc, care dansează în puterea nopţii pe necuprinsul câmpurilor. Celebru în acest sens este locul denumit La Movilă, unde, înainte de Revoluţia din 1989, un sătean a descoperit, în timp ce ara, un ulcior plin cu bani de aur.
Însă acest caz nu este similar, iar legenda povesteşte despre un oarecare Gheorghe Prepeliţă care găsise şi el peste 100 de monede de aur. Comoara ar fi fost găsită de un muncitor pus de Prepeliţă să aducă, din malul de-acolo, pământ galben, lut. Pe muncitor îl chema Chiorean. El a dat cu sapa într-un vas de aramă şi l-a chemat pe stăpân. Prepeliţă i-a spus că nişte fiare sunt îngropate acolo, să nu le atingă şi să sape în alt loc. Însa Prepeliţă, ca să nu împartă cu nimeni comoara, s-a întors noaptea să o ia. Ştia că toate comorile luate noaptea sunt cu blestem. Însă nu s-a întâmplat nimic atunci. Prepeliţă a poruncit să se construiască o fântână, cea dea şaptea din sat, lângă locul unde a găsit comoara. Dar nu a trecut mult timp şi blestemul a început să-şi facă văzută prezenţa.
După şapte luni de la acest eveniment, nevasta lui Prepeliţă s-a aruncat în fântână. După un timp, ginerele lui s-a otrăvit la aceeaşi fântână. Şi în cele din urmă, fata lui a fost găsită spânzurată lângă acelaşi colac de piatră. În urma cu câţiva ani, fântâna şi-a luat din nou tainul: un om a căzut în ea, dintr-o căruţă care trecea pe acolo. Ca şi cum l-ar fi sorbit.
Ce să fie cu această fântână, cu acest blestem, cu galbenii, care cine ştie dacă mai sunt în oceanul câmpiei şi cu această tainică Câmpie a Bărăganului? Mulţi dintre căutătorii de comori şi de senzaţii tari vor să afle răspuns la aceste întrebări. Noi, însă, ne mulţumim să fim martori de departe şi să istorisim faptele.
