De Adriana Agapii/ Chișinău / Moldova.ORG/ — Un fenomen senzaţional se întâmplă de secole în orăşelul Vasta din Grecia, iar pe an ce trece devine tot mai incredibil. Şaptesprezece copaci uriaşi cresc pe acoperişul gros de 17 cm al unei bisericuţe.
Acest lucru se întâmplă pe acoperişul bisericii Sfânta Teodora din Peloponez, localizată în aşezarea Vasta, regiunea Peloponez (Grecia).
Este una dintre cele mai vizitate şi vestite biserici de pe tot teritoriul Greciei, cu toate că este o bisericuţă micuţă. Faima acestui locaş de cult au adus-o copacii ce cresc din pereţii şi coperişul acesteia. Minunea cea mare rezidă în faptul că biserica nu a fost deteriorată de rădăcinile acestor copaci şi a rezistat de secole.
Legenda acestui loc spune că Sfânta Teodora din Peloponez a locuit pe aceste meleaguri în secolul al XI-lea.
Când regiunea a fost asaltată de străini, Sfânta Teodora a fost nevoită să-şi apere, după puteri, satul, însă, ca femeie, nu putea face prea multe. Pentru a nu fi respinsă din oaste, Teodora s-a deghizat în soldat şi a intrat în rândurile luptătorilor. Teodora nu a supravieţuit şi a murit pe câmpul de lupă Se zice că, pe când zăcea întinsă la pământ, ea ar fi şoptit cuvintele: „Fie ca trupul meu să devină biserică, sângele meu să devină râu de apă, iar părul meu să devină pădure de copaci.”
Locuitorii din Vasta, mişcaţi de eroismul acesteia şi îndureraţi de pierderea ei, au construit o biserică pe locul unde a avut loc bătălia.
Bisericuţa din piatră a fost construită de localnici între secolele X-XII. Un râu al zonei şi-a schimbat traseul, ajungând astfel să treacă chiar pe sub temelia bisericii construite de ei. Mai apoi, copaci au început să crească din acoperişul bisericii, ale căror rădăcini nu se văd nici în interiorul bisericii, nici sub tavan şi nici pe lateralul clădirii. Sute de ani au trecut, însă rădăcinile tot nu se văd.
Fenomenul bisericuţei cu copaci a fost studiat şi de specialişti care au declarat că este o minune ce se desfăşoară de secole. Makrigiannis, geolog: “Şaptesprezece uriaşi sprijiniţi pe nimic. Toţi aceşti arbori imenşi sunt înrădăcinaţi pe nimic, sau mai bine-zis pe acoperişul gros de câţiva centimetri! Cea mai mare surpriză ne aşteaptă înăuntru. Nici o rădăcină cât de mică nu iese dintre zidurile vechi. Nici o crăpătură care să se datoreze lor! Atunci când vântul bate printr-un copac uriaş al bisericuţei, rădăcinile lui formează nişte pârghii atât de puternice, încât micul aşezământ ar trebui să se dărâme imediat. Ca geolog, sunt în măsură să ştiu foarte bine că zidurile s-ar fi crăpat şi s-ar fi spart chiar numai din cauza unui singur copac, cu atât mai mult că sunt şaptesprezece”.
Stă bisericuţa, mărturia de secole a existenţei minunilor, şi va mai sta încă mult timp, cred, până când şi cel din urmă ateu se va convinge de existenţa unei forţe supranaturale.
