Excelenţă, nu cred că mă mai ţineţi minte. De aceea, ţin să mă prezint. Ştiţi, sunt eu, tipul ăla chelbos şi cu barbă, cu un început de burtă şi cu un mers nesigur, căruia i-aţi trimis acum câteva luni o scrisoare. Da, mie mi-aţi trimis-o. Cum să nu. Anume mie. O mai am şi acum acasă. Hei, de-aţi şti cum mi-a schimbat viaţa scrisoarea dumneavoastră. Am purtat-o câteva săptămâni în buzunarul de la piept şi nu am ratat nicio ocazie de-a mă făli şi eu în ochii rudelor mele. Am arătat-o tuturor vecinilor şi colegilor. Mie mi-a scris ambasadorul României. Mi-a trimis o scrisoare, îl opream pe câte unul pe stradă şi-i arătam scrisoarea. Ce mai, scrisoarea aia îmi este foarte dragă, Excelenţă.
Odată, treceam strada pe verde şi am depăşit doi tipi. Nu-mi prea place să trag cu urechea, dar, de data asta, cei doi mă forfecau pe mine. Ăsta e tipul ăla căruia ambasadorul României i-a trimis o scrisoare, îi zise cel mai slab celui mai gras. Deh, scrisoarea aia m-a făcut faimos.
Mii de scuze că vă răspund aşa de târziu, dar m-am luat şi eu cu una şi cu alta şi am uitat să fiu politicos şi civilizat. Mii de scuze că abia acum vă mulţumesc pentru scrisoarea dumneavoastră. Chiar, m-a emoţionat. Am citit-o cu ochii umeziţi de roua emoţiilor.
Scrisoarea Dumneavoastră a fost prima scrisoare pe care mi-a trimis-o un ambasador.
De aceea, ţin să vă mulţumesc încă o dată pentru că m-aţi învrednicit cu atenţia dumneavoastră.
Între timp, în viaţa mea au avut loc atâtea schimbări. Poate ştiţi, dar poate nu, dar chiar în ziua în care Dumneavoastră îmi trimiteaţi scrisoarea aia de neuitat, am fost dat afară de la ziarul care v-a publicat-o. Chiar în ziua în care v-au publicat scrisoarea m-au dat şi pe mine afară. Veţi spune, e o simplă coincidenţă. Da, nu vă contrazic, e o simplă coincidenţă, însă din aceste coincidenţe banale se compune viaţa noastră.
Ei bine, iată de ce vă scriu, Excelenţă. În răstimpul care a trecut, m-am documentat şi eu mai bine cum e cu legile şi am înţeles că aţi lansat nişte petarde, Excelenţă, abătând atenţia opiniei publice de la problema (cum sunt trataţi compatrioţii mei şi ai dumneavoastră la consulat) pe care eu o ridicasem asupra faptului că nu aveam niciun drept să solicit viză. Legile europene privind dubla cetăţenie îmi dau însă acest drept şi îmi permit să aleg paşaportul cu care vreau să călătoresc în lume. Dar nu pentru a vă vorbi despre vize vă scriu scrisoarea asta. Nu pentru asta, Excelenţă. Nu despre felul cras în care compatrioţii mei şi ai dumneavoastră sunt trataţi în continuare la consulatul României, vreau să vă vorbesc în prezenta misivă. Nu despre asta, Excelenţă. Deşi, poate, nu fac bine că sar aşa de uşor peste umilinţa pe care oamenii o îndură în clădirea consulatului. Aceşti oameni nu o să mă înţeleagă.
Totuşi, referitor la vize şi cetăţenia română. Ştiţi, Excelenţă, când o să-mi refac actele româneşti? Atunci când şi cetăţenii moldoveni vor putea călători fără vize în Europa. Pentru că, din clipa când se va întâmpla aceasta, vor dispărea şi cozile de la consulatul României. Eu nu mi-am luat cetăţenia română nu pentru a mă plimba prin lume, Excelenţă, ci pentru altceva. Dar nu pentru a mă da mare patriot vă scriu această scrisoare, ci pentru a vă spune, Excelenţă, că am impresia că angajaţii Dumneavoastră de la Ambasadă au întocmit o listă neagră a persoanelor indezirabile din Republica Moldova, în care am încăput şi eu după ce am semnalat în câteva texte cum am fost călcat pe cap, vorba lui Florin Iaru, în clădirea consulatului român.
Ce mă face să cred asta?
Iată ce.
Până acum, nu exista recepţie de ziua naţională a României la care să nu fiu şi eu invitat, nu zic că merit asta, dar eram invitat an de an.
Şi numai anul ăsta, nu.
Ţin să precizez din capul locului că nu mă prea dau în vânt după banchete. Ba chiar mai mult decât atât, le evit cât de mult pot. Nu de asta vă scriu ca să mă invit la un banchet, ci ca să vă întreb, de ce oare m-aţi introdus şi pe mine pe lista neagră?
Să însemne oare asta că, orice om care critică ceea ce nu merge bine în relaţiile româno-moldoveneşti, e introdus automat într-o listă neagră?
E mai bine oare să fii demagog? Adevăraţii români sunt oare demagogii şi şmecherii?
În fine, aş avea foarte multe să vă întreb, Excelenţă. V-aş mai întreba şi de ce nu există niciun fel de transparenţă despre cum, în ce fel şi de către cine sunt cheltuiţi banii publici româneşti în Republica Moldova şi alte lucruri de acest fel, dar despre toate astea, poate, o să vă trimit o altă scrisoare.
Aştept cu nerăbdare şi cu mari emoţii răspunsul dumneavoastră.
Şi ştiţi de ce? Pentru a mă da mare în ochii rudelor mele şi ai prietenilor mei. Vedeţi ce grozav sunt. Mie îmi scrie ambasadorul României.
Notă: Opiniile exprimate în acest articol aparţin autorului nu reflectă în mod neapărat poziţia portalului Moldova.ORG.
