România va înregistra o creştere a produsului intern brut (PIB) de 1,5% în anul 2011, iar pentru anul în curs evoluţia acestui indicator va fi o scădere de 1,9% faţă de anul 2009, relevă previziunile economice de toamnă ale Comisiei Europene, prezentate luni la Bruxelles. Dacă politicile economice actuale vor rămâne nemodificate, atunci în anul 2012 creşterea PIB în ţara noastră va atinge 3,8%.
În anul viitor, CE estimează o rată a şomajului în România de 7,4%, şi de 7,5% în acest an, prin raportare la populaţia activă. În aceeaşi perioadă, rata inflaţiei va fi de 5,5% în ţara noastră, faţă de 6,1% în acest an.
În 2011, nivelul datoriei publice brute a României va fi de 33,4% din PIB, în creştere faţă de 30,4% din PIB la finalul acestui an.
În ceea ce priveşte întreaga Uniune Europeană, creşterea PIB va fi de 1,7% anul viitor, în uşoară scădere faţă de nivelul din acest an (creştere de 1,8%), iar în zona euro de 1,5% în 2011 (faţă de 1,7% în 2010). Rata şomajului la nivelul UE ar urma să fie de 9,5% în 2011, iar în acest an de 9,6% la finalul acestui an, iar în zona euro de 10% în 2011 şi de 10,1% în acest an.
În Uniunea Europeană, rata inflaţiei va fi de 2,1% în anul viitor şi 2% la finalul acestui an, iar în zona euro de 1,8% în 2011 şi 1,5% în acest an.
Previziunile de toamnă ale CE indică faptul că rezultatele obţinute în acest an sunt mai bune decât cele preconizate, de aceea creşterea anuală din 2010 a fost revizuită simţitor în creştere faţă de previziunile din primăvară. Cu toate acestea, în ciuda contextului internaţional mai relaxat şi a începerii consolidării bugetare, activitatea economică va fi mai moderată spre sfârşitul anului şi în 2011, pentru a se intensifica din nou în 2012, pe fondul creşterii cererii din sectorul privat.
‘Relansarea economică a început să se facă simţită. Perspectivele de îmbunătăţire a situaţiei locurilor de muncă din Europa în anul care urmează sunt încurajatoare. Deficitele publice încep să scadă, datorită măsurilor de consolidare aplicate şi reluării creşterii. Însă această relansare nu este uniformă şi multe state membre trec în acest moment printr-o perioadă dificilă de ajustare. Continuarea cu fermitate a consolidării bugetare şi a politicilor de stimulare a creşterii este esenţială pentru a oferi o bază solidă creşterii sustenabile şi locurilor de muncă. Turbulenţele de pe pieţele datoriei suverane scot şi mai mult în evidenţă nevoia unei acţiuni energice’, a spus comisarul european pentru afaceri economice şi monetare Olli Rehn.
La fel ca în cazul relansărilor care au urmat crizelor financiare din trecut, creşterea actuală se dovedeşte a fi destul de discretă per ansamblu. Totuşi, situaţia economică din UE s-a ameliorat considerabil în ultima perioadă, creşterea PIB-ului în 2010 fiind în mod surprinzător pozitivă, în special în trimestrul al doilea.
În condiţiile încetinirii prognozate a activităţii globale, care frânează creşterea exporturilor, şi ale încheierii măsurilor de sprijin temporare, perspectivele pe termen scurt pentru economia UE par mai modeste. Contribuţia exporturilor nete la creşterea PIB-ului ar urma să scadă în perioada analizată, în timp ce contribuţia cererii interne ar trebui să crească, datorită creşterii progresive a investiţiilor şi a consumului privat.
În ultimele luni, condiţiile de pe piaţa muncii din UE au început să se stabilizeze, iar până la sfârşitul perioadei analizate în previziuni se aşteaptă o uşoară ameliorare. În 2011 şi 2012 se preconizează o creştere a ratei de ocupare cu 1%, respectiv 3%, în medie, rata şomajului urmând să scadă treptat de la aproximativ 9,1% în acest an la 9% în 2012. Condiţiile generale urmează să rămână însă fragile, reflectând, printre altele, retragerea măsurilor de politică luate ca reacţie la recesiune şi ajustarea structurală în curs, în special în sectorul public.
Atât în UE în ansamblu, cât şi în zona euro, pentru perioada următoare se preconizează un nivel relativ modest al inflaţiei preţurilor de consum. Rata inflaţiei va fi, conform previziunilor, de aproximativ 2% în UE în acest an şi în anul următor. Stagnarea economică persistentă şi creşterea moderată a salariilor şi a costului unitar cu forţa de muncă ar trebui să frâneze creşterea inflaţiei, în ciuda unei creşteri uşoare a preţurilor materiilor prime, precum şi a impozitelor indirecte şi preţurilor administrate în unele state membre.
