Şaptebani. S-ar putea ca mulţi să creadă că e vorba de o greşeală, cel puţin mecanică. Ei bine, în cazul acesta nu e nicio scăpare editorială. Şaptebani este un toponim neaoş de la nordul Republicii Moldova. Localitatea se află la peste 200 de kilometri de Chişinău şi la peste 20 de centrul raional Râşcani. Potrivit documentelor, satul a fost atestat documentar la 1425, cu denumirea Stăncăuţi, fiind considerat unul din cele mai „bătrâne” din Ţara de Sus.
Am fost de mai multe ori la Şaptebani şi de fiecare dată am rămas uluit la vederea bisericii de lemn, care se află chiar în centrul satului. Sfântul locaş, cu hramul „Acoperemântul Maicii Domnului”, are peste o sută de ani, fiind ridicat între 1904 şi 1906. După aproape patru decenii este închis, iar apoi în 1954 este redeschis doar pentru trei ani. Pentru că erau anii când ateismul înflorea preotului de atunci i se puneau tot mai multe piedici. Intimidat şi maltratat, părintele se îmbolnăveşte grav, iar la 1957 pleacă la Domnul.
Satrapii roşii au închis biserica. Peste patru ani, mai mulţi comunişti, susţinuţi de acoliţii lor din raionul Râşcani, au intrat în sfântul locaş ca într-o cazarmă isterică, vorba cântecului, luând toate bijuteriile sfinte. Timp de două decenii aici a fost sala de sport a şcolii. În 1982, „li se luminează gândurile” şi după moda vremii şi cerinţa partidului autorităţile locale deschid un Muzeu al ţinutului natal. Abia în 1990 biserica revine la menirea-i de odinioară.
În apropiere de sat, pe o suprafaţă de 17 hectare se află Rezervaţia silvică „Şaptebani”. Aici tot mai multă lume vine să se odihnească, ascultând freamătul frunzelor de stejar, gorun, tei şi frasin. În acest cadru pitoresc este şi Tabăra de odihnă „Vulturaş”, unde vară de vară sute de copii îşi petrec vacanţa.
