E toamna, iar din bătrâna pădure se aude cântecul trist al ramurilor. Ici-colo câte o frunză îşi numără ultimele clipe ale vieţii. Ochii îmi sunt furaţi de imagini familiare copilăriei mele, dar ceva e altfel. Nici pomină de cafeneaua „Vântişor”, de sanatoriul „Albinuţa”. Acum, este un indicator, la văzul căruia îmi tresaltă inima – Mănăstirea Zăbriceni. Sfântul locaş de la nordul Moldovei se află la peste 200 de km de Chişinău şi a apărut în arealul spiritual al acestui pământ în ajunul marcării a două mii de ani de la Naşterea lui Hristos. De aceea, ctitorul mănăstirii, regretatul Arhimandrit Dorimedont, a şi ales drept hram una dintre cele mai mari sărbători a creştinătăţii – „Naşterea Domnului”.
Stă de veghe credinţei la poale de pădure, nu e împrejmuită de ziduri impunătoare şi nici nu are porţi cu lacăt. Doar privind foarte atent îţi poţi da seama că aici este un locaş închinat Domnului. Pe timpuri, pe aceste locuri a funcţionat sanatoriul de odihnă şi tratament „Albinuţa”. În anii sovietismului, aici se spunea că religia este opiu pentru popor şi erau recitate fel de fel de poezii ateiste. Acum, însă Nordul Moldovei are parte de un adevărat sanatoriu pentru suflete, spune Arhimandritul Damian, stareţul Mănăstirii „Naşterea Domnului”. E orânduiala Celui du Sus şi bucuria creştinilor care vin cu mare evlavie la Zăbriceni. Începutul vieţii monahale la poale de pădure a fost anevoios pentru că nu exista o biserică. Clădirea în care odinioară era căminul cultural al sanatoriului a fost amenajată şi serveşte şi-n prezent drept paraclis cu hramul „Sfântul Mucenic Foca”.
Prima Sfântă Liturghie a fost săvârşită de către Prea Sfinţitul Dorimedont (regretatul) la patru septembrie, 1999. Peste două luni are loc şi prima tundere în monahism. Arhimandritul Damian spune că la Mănăstirea Zăbriceni este respectată cu stricteţe Sfânta Tradiţie, fiind oficiate zilnic cele şapte laude şi Sfânta Liturghie. Stareţul menţionează că aici se ţine de modelul vieţii monahale de la Sfântul Munte Athos. În fiecare zi, la ora 18.00 se săvârşeşte Vecernia şi Pavecerniţa Mică, după care urmează procesiunea Drumul Crucii cu icoana Maicii Domnului în jurul mănăstirii. Această fiind ridicarea unui simbolic zid de apărare de duşmanii văzuţi şi cei nevăzuţi. Apoi la ora 03.30 se oficiază Miezonoptica, Utrenia, Ceasurile şi Sfânta Liturghie. În zilele de miercuri se cântă Acatistul Buneivestiri, iar în fiecare duminică seara – Paraclisul Maicii Domnului, după care urmează la fel procesiunea în jurul Mănăstirii cu icoane şi părticele de Sfinte Moaşte, purtate de monahi.
Părintele Damian îmi vorbeşte cu evlavie despre sfântul locaş şi spune că trăieşte o bucurie aparte când vede că vin tot mai mulţi creştini. Călugării, fraţii, enoriaşii se închină cu pietate la icoanele din paraclise, dar opresc mai mult şi se roagă cu lacrimi la Icoana „Maicii Domnului de la Zăbriceni”, numită „Povăţuitoarea”. Aceasta a post pictată la un atelier din România şi a fost adusă la Mănăstirea de la Zăbriceni în anul 2005, în cea de cincea sâmbătă a Postului Mare. Astfel, perla sfântului locaş de aici este sărbătorită în mod deosebit în fiecare an.
O altă icoană pentru care este căutată Mănăstirea de la Zăbriceni, e o copie fidelă a Icoanei Maicii Domnului, numită „Grabnic Ascultătoarea”. Aceasta a fost pictată în 2009 la Sfântul Munte Athos.
Stareţul spune că e strict în cele ale monahismului, astfel pentru sporirea duhovnicească a călugărilor au loc destul de des sinaxele frăţeşti. De asemenea monahii trebuie să se mărturisească cel puţin odată în săptămână şi să se împărtăşească cu Sfintele Taine. Arhimandritul zice că şi credincioşii sunt îndemnaţi să participe la aceste taine cât mai des.
După ce ani de-a rândul creştinii şi monahii s-au rugat în paraclisele Mănăstirii Zăbriceni, iar de multe ori acestea deveneau neîncăpătoare, a fost luată hotărârea de a fi zidită o biserică mare cu hramul „Naşterea Domnului”. Arhimandritul Damian spune că biserica are un stil aparte, nu prea întâlnit prin Moldova noastră, e ceva asemănător cu biserica „Sfânta Sofia” de la Constatinopol, adică urmează tradiţia stilului bizantin. La Mănăstirea Zăbriceni mai sunt două paraclise, care au drept protectori pe Sfântul Ioan Teologul, Cuviosul Paisie şi Sfântul Siluan Athonitul.
Cred că rânduială mănăstirească, viaţa plină de cuvântul Domnului, închinarea şi rugăciunea dau putere, dar şi mister acestui loc. Părăsesc Mănăstirea cu hramul „Naşterea Domnului” cu sufletul împlinit şi cu un dar spiritual fără de preţ – un CD cu învăţături ale Sfântului Siluan Athonitul, oferit de Arhimandritul Damian.
