Cine a citit măcar o dată „Valea Frumoasei” şi „Poveştile de la Bradul Strâmb” de Mihail Sadoveanu neapărat trebuie să ajungă să vadă locurile care sunt descrise cu multă inspiraţie de marele literat. De la Chişinău şi până în renumita Vale a Frumoasei (de prin părţile Ardealului) sunt peste 600 de kilometri. Îndemnul meu este să ajungeţi în această zonă plină de farmec pe 27 iulie, de Sfântul Pantelimon (stil nou), când Mănăstirea Oaşa îşi sărbătoreşte hramul.
Recunosc atunci când am pornit spre această mănăstire m-am gândit că e prea departe şi e prea obositor. După ore bune de drum, după aşteptări prin vămi, am ajuns la Lacul Oaşa. Văzând peisajele de poveste nici nu am observat cum „au fugit” urmele de oboseală. Apoi, a apărut fireasca provocare de a şti ce se ascunde dincolo de apă şi şi munţi.
Totodată, ajuns aici nu ai cum să nu înţelegi că eşti pe un tărâm al frumuseţii, liniştii şi rugăciunii. Impresionează pădurile de brad şi molid, lacul Oaşa cu adâncimea maximă de 91 de metri şi cu o lungime de cinci kilometri, Munţii Şureanu plini de legende, precum şi „timida”, dar încăpătoarea bisericuţă de lemn de la Mănăstirea Oaşa. Dar până la ea mai e drum, unul de pădure, unul „apărat” de nişte copaci înalţi, încât am impresia că „sărută” cerul.
La Mănăstirea Oaşa, cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon”, monahul Moise vorbeşte cu dragoste şi mari emoţii despre Basarabia şi basarabeni, or a adunat mărturii despre suferinţele românilor din stânga Prutului şi le-a plasat în cartea „Să nu ne răzbunaţi!”. Totodată, călugărul, având o mare evlavie faţă de cei care au trecut prin ostilităţile temniţelor comuniste, doar pentru că puneau la loc de cinste credinţa neamului, a editat cartea „Sfântul închisorilor”, o evocare a basarabeanului Valeriu Gafencu.
… O pauză lungă, pentru meditaţie, apoi o poveste frumoasă despre Mănăstirea Frumoasa, una dintre cele mai retrase, ascunse în munţi. Cea mai apropiată localitate se află la vreo 40 de kilometri. Departe şi totodată aproape, or ajuns aici, încălzit de rugăciunile şi vorbele de duh, copleşit de un mic dar sfânt – fie o iconiţă, fie o sticluţă cu mir, ai vrea să tot stai sau să revii pentru o nouă reîncărcare spirituală.
Bisericuţa de lemn „Adormirea Maicii Domnului” de la Mănăstirea Oaşa a fost ridicată la 1943 de către scriitorii Mihail Sadoveanu şi Ionel Pop, ce-i drept un pic mai jos decât se află acum. Sfântul locaş a fost strămutat prin anul 1979, din cauza lacului de acumulare. Din 1983 şi până în 1989, ansamblul monahal de la Oaşa s-a îmbogăţit cu mai multe chilii, Stăreţie, trapeză, bucătărie şi o clopotniţă.
Mănăstirea Oaşa este sfinţită la 1990, iar aici vin să vieţuiască maici. S-au nevoit timp de opt, dar pentru că nu mai puteau să înfrunte greutăţile (drumul foarte anevoios şi iernile foarte grele) au părăsit mănăstirea. Peste doi ani, însă, aici vin să se nevoiască monahi. Mai toţi călugării, din cei peste 20, au studii superioare, unii au absolvit teologia, alţii medicina, artele, electrotehnica etc.
Mănăstirea Oaşa se află în localitatea Şugag, judeţul Alba, la poalele Munţilor Şureanu. De la sfântul locaş şi până la Sebeş sunt 70 de kilometri, iar de la Petroşani – 57 km.
Material realizat cu susţinerea Fundaţiei "Vasiliada".
