De Naşterea Maicii Domnului (08 septembrie,stil nou) mai multe mănăstiri din dreapta Prutului îşi sărbătoresc hramul. Unul din cele mai luminate praznice ortodoxe adună la aşezămintele monahale mii de pelerini din întreg spaţiul românesc. Vă propun câteva destinaţii spirituale pentru sărbătoarea Naşterea Maicii Domnului. Astfel, de Sfânta Maria Mică, cum mai este numit în popor acest praznic, vă puteţi îndrepta paşii spre mănăstirile: Piatra Fântânele, Bogdăneşti, Cămârzani şi Sihăstria.
Primul popas – Mănăstirea Piatra Fântânele, judeţul Bistriţa-Năsăud. Aceasta se află pe locul unde Ardealul „se întâlneşte” cu Moldova, în Pasul Tihuţa, la cota 1200 m. Mănăstirea „Naşterea Maicii Domnului” de la Piatra Fântânele îşi porneşte istoria la 1928. Până în 1960 aici s-au nevoit călugări. Apoi, sfântul locaş de pe vârful muntelui devine biserică parohială. Peste 35 de ani este redată monahismului. De dată aceasta, însă, aici vin să vieţuiască mai multe măicuţe de la Mănăstirea Văratec.
Urmează o cetate spirituală aflată în judeţul Suceava – Mănăstirea Bogdăneşti. Se spune că încă pe la 1363 aici exista un aşezământ monahal ctitorit de Bogdan Vodă, întemeietorul Ţării Moldovei. Acesta a rezistat aproape un secol jumătate, apoi, la 1510, e ștearsă de pe fața pământului de tătari. În scurt timp reușește să reînvie, datorită lui Bogdan al III-lea, fiul lui Ștefan cel Mare. Însă, nu pentru mult timp, doar pentru trei decenii. Or, la 1542, domnitorul Petru Rareș va strămuta vechiul sfânt locaș și va întemeia Mănăstirea Râșca.
Potrivit documentelor, viața monahală nu s-a oprit subit la ctitoria lui Bogdan Voievod, doar că a fost una sporadică. Acum aproape două decenii, la 1994, Mănăstirea Bogdănești reintră în circuitul spiritual. Pe lângă impunătoarea biserică este și un monument dedicat lui Bogdan Voievod, un turn-clopotniță, Aşezământul Creştin Filantropic „Acoperământul Maicii Domnului”etc.
În judeţul Suceava mai este o mănăstire care-şi sărbătoreşte hramul de Naşterea Maicii Domnului – Cămârzani. Deşi nu are o istorie prea veche, acest sfânt locaş atrage pelerinii dornici de linişte şi rugăciune profundă. Pe timpuri, de prin 1863, aici funcţiona o biserică, ridicată de boierul Emanoil Morţun. În sfântul locaş se închinau doar membrii familiei boiereşti. În 1947, biserica lui Emanoil Morţun devine schit, apoi e transformat în sfânt locaş de mir. Acum mai bine de două decenii (1992), vechiul schit devine mănăstiri de maici. Alături de biserica ctitorită de boierul Morţun este ridicat un paraclis închinat Sfântului Mina. Apoi, în anul 2000, începe zidirea unei noi biserici în stil tradiţional moldovenesc.
Un alt popas spiritual e la Mănăstirea Sihăstria (judeţul Neamţ). Despre pornirile acestui aşezământ monahal nu se cunosc prea multe. Ştiut, însă, este, că pe parcursul a mai multor secole prin împrejurimi s-au nevoit asceţi. Se spune că prima biserică a Schitului Sihăstira (aşa a fost de la începuturi şi până în 1947, când este ridicat la rang de mănăstire) a apărut la 1655 în Poiana lui Atanasie, unul dintre sihaştrii locului. Acesta, împreună cu şapte ieroschimonahi de la Mănăstirea Neamţ, au şi întemeiat schitul pustnicesc cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”. Hram, de altfel, păstrat de Mănăstirea Sihăstria până în prezent.
Prima biserică, din păcate, ajunge în ruine în jurul anului 1730. Peste patru ani este târnosit un nou sfânt locaş, mai durabil şi mai încăpător. A rezistat, însă, doar până la 1821, după lupta dintre eterişti şi turci de la Secu, Mănăstirea Sihăstria este arsă. În anii 1824 – 1825 este refăcut sfântul locaş. Atunci a şi fost ridicată actuala biserică de piatră.
În 1837 este construit paraclisul de lemn „Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana”. În 1941 acesta este mistuit de foc. Peste cinci ani, în acelaşi loc, este ridicat altul. Paraclisul impresionează prin pictura deosebită, care aparţine lui Ivan Protcenco, ulterior tuns în monahism cu numele Irineu. După anul 1945 începe perioada de înflorire a Schitului Sihăstria, datorită unei mari feţe bisericeşti – părintele Ilie Cleopa. Asta şi l-a determinat pe Patriarhul Nicodim ca la 1947 să ridice Schitul la rang de Mănăstire.
Anii ateismului au însemnat o perioadă grea şi pentru Mănăstirea Sihăstria. Astfel, potrivit unui decret din 1959, din toate mănăstirile sunt alungaţi vieţuitorii care aveau mai puţin de 55 de ani. Desigur, Mănăstirea Sihăstria nu a fost o excepţie. Cu toate astea, aici sunt ridicate corpuri de chilii, restaurate clădiri şi biserica veche. În 1997 este sfinţită o nouă biserică cu hramul „Sfânta Teodora de la Sihla”.
