Înainte, cînd chișinăuienii erau săraci, mereu între războaie, fără acces la educație, fără internet și fără autocad, ei își făceau fațadele frumoase, așa cum le era sufletul: cu stil, cu grijă pentru contextul urban, cu atenție la detalii, cu respect pentru tradiții, scrie Ion Grosu pe blog-ul său.
sursa imaginii – monument.sit.md
Acum, la modă au venit fațadele cu plitcă. Curate ca tabula rasa, urîte, ca urbanizarea haotică, stilate ca îmbogățirea rapidă:
În ultima imagine am șters denumirea companiei, să nu mă dea în judecată. Cînd trec pe lîngă astfel de fațade frumoase-frumoase, din plitcă, nu știu de ce, am impresia că s-a îmbolnăvit clădirea și și-a vomitat afară măruntaiele. Aceste fațade parcă sunt niște proiecte nefinisate, parcă nu le ajunge ceva ca să dea la iveală esența plămădirii artistice. Abia azi mi-am dat seama ce nu le ajunge acestor fațade, abia acum am înțeles ce le completează de minune, de aceea, cu titlu de proiect:
propun din banii publici să se depună eforturi pentru a finisa aceste proiecte, precum Barcelona promite să finiseze curînd Sagrada Familia. Aceste fațade unicale trebuiesc aduse la adevărata lor valoare:
