Autor: Petru Bogatu, Jurnal de Chisinau
Comisia Europeană ne-a lămurit, în sfârşit, ce mâncare de peşte este aderarea. O vreme părea că UE ar dori să asimileze treptat tot ce-i cade în cale până la hotarele cu Rusia şi Turcia. Atâta doar că nu era limpede dacă vrea să mănânce un fel anume.
Sau îşi propune să înghită în cele din urmă tot. Până şi ceea ce ar putea să-i provoace indigestie. Ori să-i crape burta.
Banchetul Europei
Noua strategie a integrării, formulată recent de Comisia Europeană, arată că UE e un gurmand prudent. Are apetit şi vrea bucate noi. Dar numai în cazul în care acestea i-ar pica bine la stomac pe termen lung. Din acest punct de vedere, de exemplu, Croaţiei, dar şi altor state balcanice, li se sugerează că ar putea fi admise la ospăţul princiar al Europei. Nu la fel stau lucrurile, însă, cu Ucraina. Aceasta nici nu este nominalizată ca fiind aspirantă la integrare. În privinţa Kievului, ce-i drept, există o explicaţie. Uniunea Europeană se teme să nu poată digera o ţară mare precum vecina noastră de la est. Nu-i exclus, însă, ca până la urmă, UE să nu reziste ispitei. Orice s-ar spune, Ucraina e un produs de lux al Europei
Mai rău stau lucrurile cu Republica Moldova. Aceasta nu-i nici prea mare, nici prea mică, nici prea fierbinte, nici prea rece ca să fie neglijată. Cu toate acestea, Comisia Europeană o trece cu vederea. E un gest ce mi se pare simptomatic.
Osul de peşte
Pentru UE, Republica Moldova este astăzi ca un os de peşte. Acesta e mic, lipsit de gust şi de importanţă. Atâta doar că poate să se oprească în gâtul Europei. Dacă se întâmplă asta, osul nu va putea fi nici scuipat, nici înghiţit. Tocmai de aceea, Comisia Europeană mestecă şi tace când vine vorba de Republica Moldova. Până la urmă, UE va trebui, totuşi, să aleagă din două una. Pe de o parte, destinul Moldovei ar putea fi croit în funcţie de posibila în viitor aderare a Ucrainei. Dacă această ţară va fi vreodată încorporată în UE, teritoriile de la răsărit de Prut şi Nistru vor fi asimilate în mod automat pentru a se evita un corp alogen în sânul Europei unite. Cum ai suci-o, deci, în acest caz Republica Moldova devine dependentă de perspectivele europene deocamdată incerte ale Ucrainei.
Pe de altă parte, Republica Moldova ar putea să iasă din capcana timpului doar în cazul în care va fi remorcată, oricât i-ar fi de neplăcut acest lucru preşedintelui Voronin, la trenul României. Alt mijloc de locomoţie care ne-ar duce în UE nu va exista încă mulţi ani înainte. Eşalonul european al Ucrainei nu-i nici măcar în curs de construcţie. De aceea, trebuie să spunem lucrurilor pe nume. Pentru Republica Moldova nu există în viitorul previzibil nicio posibilitate de integrare fără o asociere cu România.
Mireasa fără mire
Toate vorbele, potrivit cărora Chişinăul nu poate accepta propunerile lui Traian Băsescu, întrucât urmează mai întâi să parcurgă un drum lung de pregătire pentru aderare, nu-s decât cai verzi pe pereţi. Moldova, într-adevăr, are foarte multe de făcut. Trebuie să realizeze reforme democratice, să aibă o presă cu adevărat liberă, să combată corupţia etc. Numai că înainte de a-ţi cumpăra o rochie de mireasă şi de a te pregăti de nuntă, e nevoie să te ceară cineva în căsătorie, iar tu să accepţi, nu-i aşa?
Bucureştiul i-a făcut Chişinăului o propunere concretă de a adera la UE împreună cu România. Şi anume autorităţile comuniste, fiţi atenţi, nu Uniunea Europeană, au refuzat-o. Au dat cu piciorul singurei şanse de integrare. Şi cum tot răul se plăteşte, vor trebui să suporte consecinţele acestui act de trădare naţională.
