Pe data de 16 februarie 2016 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică hotărârea în cauza Caracet vs. Moldova, transmite lhr.md.
Reclamantul, Caracet Ion, cetățean al Republicii Moldova, născut în anul 1988, își ispășește în prezent pedeapsa în penitenciarul din Cahul. Pe data de 13 martie 2009, reclamantul, împreună cu alte 5 persoane, au fost arestate fiind suspectați de comiterea unui jaf de arme.
Reclamantul a susținut că a fost bătut de către colaboratorii de poliție în momentul reținerii sale, precum și pe timpul arestului preventiv, în încercarea de a obține de la el o mărturisire, ulterior acesta a fost supus relelor tratamente, în particular, acesta a fost lovit cu butelii din material plastic umplute cu apă, astfel încât să nu i se lase urme vizibile pe corp.
La data de 18 martie 2009, în urma unei expertize medico-legale, expertul a constatat pe corpul reclamantului echimoze pe pleoapa dreaptă și escoriații în jurul nasului și la genunchiul stâng. Un al doilea raport medical, eliberat la data de 09 aprilie 2009, nu a identificat nici o leziune corporală vizibilă. Reclamantului a fost recunoscut vinovat de infracțiunea imputată și condamnat la 10 ani de închisoare.
CEDO a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 din Convenție, sub aspect material și sub aspect procedural precum și violarea art. 5 § 3 din Convenție. Ea a notat că pe corpul reclamantului au fost depistate mai multe leziuni corporale, precum și că părțile, în parte, nu au disputat originea lor. Potrivit reclamantului, leziunile au fost cauzate de colaboratorii de poliție atât în momentul reținerii, precum și pe durata arestului preventiv, de cealaltă parte, Guvernul a susținut că aceste leziuni au fost aduse în momentul reținerii reclamantului acesta din urmă fiind imobilizat la sol, în acest sens, Curtea a notat că nici una din părți nu a contestat faptul că a fost aplicată forța fizică de către poliție. În acest sens, ea a reamintit că articolul 3 din Convenție nu interzice utilizarea forței în anumite situații limitate, cum ar fi arestul. Cu toate acestea, această forță poate fi utilizată numai atunci când este necesar în anumite condiții și această forță nu trebuie să fie excesivă. Având în vedere toate elementele de probă care au fost prezentate, Curtea a considerat că Guvernul nu a demonstrat că forța fizică aplicată împotriva reclamantului a fost strict necesară și a survenit ca consecință a comportamentului reclamantului.
Curtea a acordat reclamantului cu titlul de prejudiciu moral suma de 12,000 de Euro și suma de 1,600 de Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
