Astăzi, este abia a treia oară când cetățenii Republicii Moldova au ocazia să-și aleagă direct președintele.
Primele alegeri de acest gen au avut loc acum 25 de ani, pe 8 decembrie 1991. Asta se întâmpla în timp ce conflictul transnistrean era foarte mai intens, susținerea Rusiei pentru separatiști – foarte mare, iar în România avea loc referendumul prin care cetățenii au votat cu 77,3% Constituția României.
Pentru postul de președinte luptau atunci Mircea Snegur, scriitorul Gheorghe Malarciuc și Grigore Eremei, ultimul prim secretar al CC al PCM și un vechi rival al lui Snegur. Cei din urmă s-au retras, însă, din cursă, cu câteva săptămâni înainte de momentul decisiv.
În ziua scrutinului, deși sondajele anunțau u prezență foarte redusă la alegeri, la urne s-au prezentat 83% din populație, adică 1,945 mii de oameni. Mircea Snegur a fost votat de 1,909 mii cetățeni – 98,2%. Mai mult, acest a fost votat de circa 2 milioane de cetățeni de diferite etnii, care constituiau peste 2/3 din cetățenii cu drept de vot și se bucura de susținere și în rândurile votanților din zona separatistă. Ziarul „Izvestia” de Moscova, citat de EL, scria în ediția din 10 decembrie 1991 că „deși [Snegur] nu a avut contracandidați, alegerile pot fi considerate o victorie zdrobitoare”.
[youtube id=”WNeAdoewLC8″ start=”0″]În pofida succesului său din 91, la următoarele alegeri fin 1 decembrie 1996, Mircea Snegur pierde lupta cu Petru Lucinschi (în turul doi), obținând 46% din voturi față de 54% cât acumulase contracandidatul său. Pe atunci, lucrurile nu mergeau deloc bine în țară bugetarii, pensionarii, muncitorii sau angajații la cooperativele agricole aveau mari restanțe la salarii și pensii, iar prețurile și tarifele erau în creștere.
Analistul politic Ion Tăbârţă, citat de IPN, spune că evenimentul politic al anului 1996 au fost alegerile prezidenţiale. „Alegerile au fost precedate de conflictele politice dintre instituţiile politico-juridice formale, trasate de noua Constituţie, adoptată în 1994, şi instituţiile politice personalizate informale, formate în jurul principalilor lideri politici ai Moldovei, în special între preşedintele ţării, Mircea Snegur, şi prim-ministrul Andrei Sangheli”, a declarat Ion Tăbârţă.
La alegerile prezidențiale care urmau să aibă loc la 17 noiembrie 1996 s-au înregistrat 9 candidați, numărul mare de candidați a făcut să aibă loc și al ÎI lea scrutin electoral. lupta politică s-a dat între cei 3 protagoniști: Mircea Snegur, președintele în exercițiu, Petru Lucinschi, președintele Parlamentului, și Andrei Sangheli, prim-ministru. În primul tur, M. Snegur și P. Lucinschi, ambii foști nomenclaturiști sovietici de vârf, au obținut 38,75%, respectiv, 27,66% din voturi, premierul A. Sangheli fiind scos din cursă.
Turul al doilea a fost o simplă formalitate pentru P. Lucinschi, deoarece a obținut majoritatea voturilor adversarilor lui M. Snegur, reușind să câștige alegerile cu 54,02% din totalul voturilor exprimate, devenind cel de-al II-lea președinte al Republicii Moldova. Conform unei înțelegeri anterioare alegerilor între P. Lucinschi și premierul în exercițiu, A. Sangheli și-a prezentat demisia, noul șef al statului desemnându-l, la 16 ianuarie 1997, pe Ion Ciubuc, un apropiat al său din vechea gardă a fostului partid totalitar.
În absența unui sprijin parlamentar, președintele P. Lucinschi și premierul Ion Ciubuc, învestit la 24 ianuarie 1997, au fost constrânși să accepte o formulă de guvern în care erau reconfirmați circa 70% dintre miniștrii fostului Cabinet Sangheli, celelalte 30% dintre posturi fiind ocupate de oameni de încredere ai celor doi înalți demnitari de stat. Era pentru prima dată când un președinte de altă orientare politică trebuia să coabiteze cu o majoritate agrariano-socialistă, până la finalul mandatului acesteia, mai exact timp de aproape un an.
Peste 4 ani, ca urmare a incapacității Parlamentului de a alege şeful statului în decembrie 2000, au loc alegerile parlamentare anticipate din 25 februarie 2001. Victoria absolută a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova a permis PCRM să aleagă în Parlament şeful statului. Astfel, la 4 aprilie 2001, Vladimir Voronin devine primul președinte ales de Parlament şi preia întreaga putere politică în stat. Alegerile parlamentare anticipate din 25 februarie 2001 au fost organizate ca urmare a incapacității Parlamentului de a alege şeful statului în decembrie 2000.
Sursa foto: Europa Liberă
