PE SCURT
Netflix prezintă un nou film animat francez despre o mână care pornește în căutarea corpului pe care l-a pierdut. Deși pare o comedie neagră absurdă, totuși nu e deloc așa. Producătorul Jeremy Clapin a creat o adevărată epopee a căutării.
Bazat pe romanul „Happy Hand” de Amelie Guillaume Laurant, I Lost My Body (J’ai perdu mon corps) spune povestea unei mâini tăiate care a pornit în căutarea proprietarului său Naoufel, un băiat care livrează pizza și care nu are scopuri în viață. El trece prin cotidian ca o umbră, fiind profund afectat de o tragedie produsă în familie.
PE LUNG
Filmul animat „Mi-am pierdut corpul” a câștigat Marele Premiu la Săptămâna Criticii de la Cannes. Filmul este divizat în mai multe secvențe care te ajută să călătorești prin viața lui Naoufel, ca să înțelegi cum a ajuns mâna tăiată să rătăcească. „Am citit romanul Happy Hand, iar ceea ce mi-a atras atenția a fost inversul lucrurilor legate de sentimentul pierderii: nu este corpul care duce lipsă de mână, ci mâna care este lipsită de corp”, spune Clapin. El recunoaște că această idee i s-a părut ciudată, dar și curioasă, motiv pentru care a pornit acest proiect.
Una dintre provocările lui Clapin a fost găsirea limbajului cinematografic pentru a face ca o poveste atât de neconvențională să funcționeze. În carte, mâna își povestește istoria, dar Clapin a optat pentru flashback-uri unde a putut să stabilească experiențe senzoriale paralele ale corpului și ale mâinii: Naoufel devine obsedat de sunet după ce primește un dispozitiv de înregistrare și începe să surprindă zgomote în jurul casei. Între timp, mâna depinde de tactilitate pentru a-și croi drum prin lume. „Am avut nevoie ca Naoufel și mâna să fie conectată într-un mod non-senzorial”, spune producătorul.
Enlarge
Mâna nu este un personaj cu care să te asociezi. Vedem mâna tăiată care se luptă cu șobolanii de metrou, se scufundă în ape înghețate, se strecoară prin lanțul de mașini, se aruncă pe o scară rulantă, se luptă cu un porumbel și multe alte astfel de aventuri. Este călătoria unui erou dacă a existat vreodată unul. Clapin consideră că ceea ce ajută la stabilirea conexiunii emoționale a publicului cu mâna este faptul că suntem cu aceasta chiar la începutul călătoriei sale de la spital. „Filmul începe cu nașterea mâinii (dintr-o pungă cu deșeuri medicale)… Cred că există o legătură naturală pe care o avem cu toții când vedem ceva care reînvie și vrem să continue să meargă înainte”, spune Clapin.
O atenție sporită, producătorul a oferit felului în care se mișca mâna. „Nu voiam să se miște într-un mod înfricoșător – nu voiam să fie ca un păianjen, dar nici nu voiam să fie amuzantă”, spune el.
Producătorul filmului „Mi-am pierdut corpul” spune că îi place animația, pentru că aceasta este mai ofertantă: cu ea poți crea lucruri abstracte sau chiar precise. „Prin animație creezi o nouă percepție a realității”, subliniază el.
