PE SCURT
Ceea ce era cândva un centrul cultural dedicat filmului, acum este o ruină.
După ce a găzduit festivaluri internaționale de film și proiecții individuale timp de șase decenii, Cinematograful Gaudeamus a fost privatizat și urmează să se transforme într-un bloc de 15 etaje.
PE LUNG
„Vedeți ce a mai rămas din el? Îmi amintesc cum mergeam aici ca să văd un film bun”, ne-a spus o trecătoare, înainte de a arunca un oftat zgomotos spre cinematograful demolat.
Cinematograful a fost construit de sovietici și inaugurat în 1957. După destrămarea uniunii, în anii `90, acesta și-a schimbat numele din „40 de ani ai Uniunii Tineretului Comunist” în „Gaudeamus” (trad. din latină: masă veselă, bucurie). Avea o suprafață de circa 1000 de metri pătrați și un teren aferent de 0,24 ha. Putea găzdui 350 de persoane și era, până nu demult, singura sală de proiecție încăpătoare și bine dotată din țară. Acolo puteau fi vizionate producții de cinema mai puțin comerciale și se desfășurau festivaluri de film.
În 2004, clădirea aflată în gestiunea Ministerului Culturii devine proprietatea agentului economic SA „Cristivlad”. Peste șase ani, conducerea întreprinderii privatizează și teritoriul aferent cinematografului și anunță că vrea să construiască un bloc locativ cu 15 etaje. Anunțul era acompaniat de promisiunea că blocul va avea în incintă un cinematograf și o zonă de agrement. În 2016, proprietarul a inițiat demolarea cinematografului.
Timp de mai multe luni, activiștii civici au protestat, au scris petiții împotriva privatizării și demolării cinematografului, însă, aceste acțiuni nu s-au soldat cu succes. Reprezentanții primăriei au motivat că nu au ce face atâta timp cât actele de privatizare sunt în regulă, iar proprietarul este în drept să facă tot ce vrea cu obiectul ce-i aparține. Cu toate acestea, lucrările de demolare sunt amânate pentru 8 iunie 2018, când mai multe buldozere distrug pereții cinematografului, iar acoperișul este demontat.
De atunci, clădirea (sau ce a mai rămas) este îngrădită în partea din față cu țiglă, iar în spate, a devenit un loc de parcare pentru cei care lucrează în zonă. Interiorul clădirii, unde găsim pereți distruși pe jumătate și un acoperiș din care au rămas doar bârnele, a devenit o gunoiște și adăpost pentru boschetari și maidanezi.
