Aş muşca-o, dar mă doare
Mă cuprinde-un fel de jind
Şi acum când trece anul
Parc-o simt îmbătrânind.
Salut, azi cochetăm cu gutuile – un fruct tomnatic și aromat, bun de pus nu doar în poezii. Apropo, am fost surprinsă să aflu cât de exotic este văzut acest fruct printre străini. Nu este nici prea cunoscut și nici prea popular la gătit. Nici în Moldova gutuia nu este prea răspândită în gastronomia locală. Mamele noastre fac compot, dulceață, gutui cu nuci. A mea mămică marinează gutuile și le servește la masa de revelion cu tăiței de casă și pui. Dar cam până aici a mers creativitatea culinară locală.
Așa că hai să nu lăsăm gutuile să îmbătrânească, tot așteptând când le vine rândul. Te provoc la o întâlnire cu gutuile într-o mâncare sărățică – o tartă cu gutui și brânză de oi. Hai, hai că e simplă și e atât de gustoasă combinația de dulcișor cu sărățel și ceapă caramelizată, încât liber poți să te aventurezi la a o găti!
Gutuile au ajuns la noi de prin Asia, prin greci și romani. Acestea au proprietatea de a se gelatina, de aceea au devenit o gustare bună pentru tabla de vin: cașcavaluri și marmeladă de gutui. Poate de asta nici la noi nu au mers mai departe de zona deserturilor. Eu însă am improvizat puțin.
Această tartă este propria mea invenție, semn că din orice ingredient local poți crea noutăți culinare, numai să vrei să experimentezi cu gusturile și aromele. Și nu cumva să arunci coaja de gutui la gunoi. Anume acolo se păstrează acea aromă dragă inimilor noastre. Pune cojile la fiert, cu puțin oteț de mere, condimente precum cardamom, coriandru, scorțișoară, anis și fă din ele o gustare pentru vin.
Text și poze de Nata Albot
