Viorica Paladi și Polina Cassir sunt cele care stau la straja hotarului verde a Rezervației Naturale „Prutul de Jos". Călătoriile lor sunt făcute în liniște, pe furiș, ca să nu sperie viețuitoarele. Când observă vreo una pe cale de dispariție, se opresc imediat în loc și foarte rapid o fotografiază, iar apoi o arată internauților să se bucure de frumusețe. Totuși, cercetătoarele au grijă să nu divulge locul exact al viețuitoarelor, pentru a nu fi găsite și apoi vânate.
În general, oamenii au acces limitat în Rezervație. Totul, pentru a nu deranja animalele și a le lăsa să trăiască în liniște, în habitatul lor natural.
a Republicii Moldova în 2018
a fondului forestier
Aproape un sfert din speciile de mamifere din lume sunt amenințate sau dispărute.
Cartea Roșie a Republicii Moldova, care înregistrează animalele și plantele pe cale de dispariție, este abia la a treia ediție.
Prima a fost elaborată în perioada URSS și a conținut doar 50 de specii de vertebrate. În 2001, în Cartea Roșie erau 126 de specii de plante și 116 de animale.
În ediția a treia, numărul aproape că s-a dublat, ajungând la 219 specii de animale.

Cărții Roșii a Republicii Moldova, sunt:
exponențială a populației umane și a necesarului de resurse naturale
5000 - 7500 lei pentru pescuitul cu utilizarea curentului electric, a explozivilor, a substanţelor otrăvitoare, narcotice
2500 - 5000 lei pentru vânătoarea ilegală
2000 - 2500 lei pentru tăierea sau vătămarea ilegală a copacilor
1500 - 2500 lei pentru depozitarea arbitrară sau în locuri interzise
2000 - 4000 lei pentru nerespectarea modului stabilit de colectare, păstrare, transport, depozitare, ardere, neutralizare şi evacuare, inclusiv în obiectivele acvatice care au creat pericolul poluării mediului
Pe lângă sancțiuni, există și Institutul de Zoologie care încearcă să salveze unele specii incluse în Cartea Roșie. Institutul a elaborat în ultimii trei ani planuri și a solicitat Fondului Ecologic Național finanțare să le implementeze. Totuși, acestea au rămas doar pe hârtie.
Așa cum spunea președinta Centrului Național de Mediu, Ina Coșeru în reportajul „Veceul și demnitatea din fundul grădinii", statul are alte priorități.
În perioada 2010-2013, Ministerul Mediului, prin Fondul Ecologic Național, a acordat prioritate proiectelor de aprovizionare cu apă, canalizare și epurare, proiectelor ce țin de consolidarea malurilor râurilor și lichidare a consecințelor inundațiilor. „Reieșind din numărul foarte mare de solicitări și respectiv politica statului", a anunțat ministerul.
În 2017, FEN a alocat doar 10 milioane de lei pentru politici și management în domeniul protecției mediului. Asta a inclus consolidarea proceselor de eroziune și alunecărilor de teren dintr-un sat și consolidarea, amenajarea malurilor canalului de scurgere a apelor pluviale din o. Leova.
Totuși, iarăși, cei mai mulți bani, 151 milioane de lei au fost transferați pentru construcția sistemelor de aprovizionare cu apă și canalizare.
În anul următor, doar 0,76% din bugetul fondului Ecologic Național au fost prevăzute pentru protecția și conservarea biodiversității, extinderea suprafețelor acoperite cu păduri. În acești doi ani, nu a fost aprobat niciun proiect pentru salvarea unor specii de animale incluse în Cartea Roșie.

În depărtare, deasupra lacului se văd cu ochiul liber puncte albe mari, iar în zbor dansează alte câteva zeci de puncte albe. Dacă mă uit prin monoclu, punctele albe se transformă în pescăruși. Pe lac se mai văd presura de stuf, califarul alb, rața mare, nagâțul, stârcul cenușiu.
Nu am mers singuri în Rezervație. Am fost însoțiți de două cercetătoare: Viorica Paladi care a preluat recent funcția de director interimar și Polina Cassir, cercetătoarea responsabilă de plante și mamifere. Specialistele sunt îmbrăcate în costume de camuflaj și în picioare au papuci de cauciuc. Pe jachetă este înscrisă denumirea Rezervației pentru care lucrează. Au ambele câte un monoclu. S-au înarmat cu o cameră foto, iar Viorica și-a luat o carte despre păsări.
Viorica Paladi este specializată în păsări. Mai tot timpul merge cu nasul pe sus, dar nu pentru că ar fi fudulă, ci pentru că urmărește păsările. Este una dintre responsabilitățile pe care le are: să ducă evidența păsărilor și să le cerceteze, astfel încât toată munca este înscrisă la sfârșit de an în Analele Naturii. Când se apropie de malul lacului, este foarte atentă la ce păsări sunt la suprafață și la cele care zbor deasupra. Sunt zile când poate vedea și peste o mie de păsări, dar sunt zile când vede foarte puține.
În prezent, acest complex acvatic găzduiește peste 27 specii de peşti, 196 de specii de păsări, dintre care 45 sunt incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova. Au fost înregistrate în jur de 40 de specii de animale, dintre care 12 sunt incluse în CR.
Iar ca să fie atins scopul, s-a interzis pescuitul în rezervație, vânatul sau alte activități umane care ar putea dăuna locului și speciilor. Accesul oamenilor este limitat. Cei care „stau la straja hotarului verde" sunt doi cercetători, doi inspectori, doi pădurari și un inginer.
Datorită protecției instalate deja de aproape 30 de ani, numărul unor specii de animale pe cale de dispariție a crescut. Dacă spre mijlocul anilor `80, numărul femelelor vidre apte pentru reproducere abia ajungea la 20, în 2001, numărul vidrelor era de aproximativ 50 și avea statutul de „critic periclitată". Ele nu prea stau la văzul lumii, însă, în 2012, specialiștii din Rezervație au avut întâlniri directe, exclusiv în zonă, cu 10 vidre, iar în 2018 numărul acestora a ajuns la 28, astfel încât în cea de a treia ediție a Cărții Roșii statutul vidrelor a devenit deja „vulnerabilă", pentru că numărul lor a crescut până la 250 de exemplare în toată țara.
Un alt exemplu este cel al egretei mari, specie critic periclitată. În anul 2013 au fost observate 59 de exemplare, iar în 2019 au fost văzute 78.
directoarea interimară a
Rezervației Naturale Științifice „Prutul de Jos"
National Geographic a finanțat un proiect de evaluare și conservare a populației de nurcă europeană pe cursul râului Prut, ambele maluri. Frumoasa vânată pentru blana sa reprezintă una dintre cele mai periclitate specii din Europa, iar singura populație viabilă cunoscută se află în Delta Dunării. Astfel, echipa din Rezervație a achiziționat camere foto-video cu senzor de prezență și IR, analize genetice și mink raft-uri (plute pe care se pune un substrat ce permite impregnarea urmelor).
Vidrele locuiesc lângă apele curgătoare și stătătoare și se hrănesc cu pești, broaște, crustacee și altele.
ajungă până la Cahul