Satul primului astronom din țară
Iar Nistrul, indiferent de ce se întâmplă în sat, continuă să curgă.
E mereu acolo, înfrumusețat astăzi de culorile toamnei. În afară de râu, în sat sunt mai multe locuri care atrag turiștii: conacul astronomului Nicolae Donici, cavoul familiei Donici-Macri și dumbrava de stejari seculari „Pohorela”.

După ce și-a făcut studiile în astronomie la Odesa, în 1908 Nicolae Donici revine acasă și instalează lângă conac primul observator astronomic și meteorologic din Basarabia. Își continuă activitatea științifică la Dubăsarii Vechi până în iunie 1940, când România a fost somată de Uniunea Sovietică să evacueze administrația civilă și armata de pe teritoriul Basarabiei. Atunci Donici a fost nevoit să părăsească țara. A revenit în 1941 și a găsit conacul și observatorul distruse. Peste trei ani, Donici pleacă din Moldova pentru totdeauna și se mută în Franța.
Tot acolo poți să vezi și „scara la cer” cu ornamente. E o scară metalică pe care Nicolae Donici urca în laboratorul său ca să nu deranjeze pe ai casei în timpul observațiilor nocturne. Această scară s-a păstrat și astăzi. Ceea ce este interesant este că ea a fost gândită în așa fel, încât să poată fi schimbat unghiul treptelor pe timp de iarnă pentru a preveni alunecarea.
În fața conacului stă astăzi bustul lui Donici. A fost instalat recent, după ce precedentul bust a fost furat și vândut la fier vechi.

După moartea tatălui lui Donici, el și mama lui, Limonia, se mută la sora ei. Peste patru ani, mama lui se îmbolnăvește de tifos și este izolată într-o cameră separată pentru a preveni răspândirea infecției.
Pentru că lui Nicolae i se făcuse foarte dor de mama lui Limonița, mătușa încălcă regulile și întredeschide ușa camerei pentru ca el să-și vadă mama din depărtare. La puțin timp după asta, Limonia decedează. Avea doar 35 de ani.
Corpul ei a fost îmbălsămat și așezat într-un cavou din curtea bisericii din Dubăsarii Vechi, ctitorită de Nicolae Macri, bunicul savantului din partea mamei, care se refugiase din Grecia în Basarabia. Cavoul a fost construit de meșterul Tuzini după schița arhitectului Alexandru Bernardazzi.
În perioada sovietică, cavoul a fost vandalizat, sicriul fiind incendiat. Însă construcția și elementele decorative încă sunt integre.
Legenda spune că în această pădure de stejari făceau popas tătarii atunci când veneau să jefuiască băștinașii. Într-o noapte, locuitorii satului au dat foc taberei invadatorilor. Atunci a ars și pădurea, în rusă - „pogorela”. Din generație în generație, cuvântul s-a transformat în „Pohorela”. Dumbravei i se mai zice „Pogoreloe”, „Pohorila”.
Totodată, oamenii din localitate spun că denumirea satului ar proveni direct de la „дуб”, din rusește - „stejar”.
Excursiile prin localitate sunt de obicei făcute de viceprimarul satului, Constantin Macarenco. De obicei, turiștii sunt oficiali din alte țări sau de la Chișinău, parteneri cu care au proiecte sau oameni interesați să investească în localitate. Însă autoritățile locale nu pot organiza excursii pentru toți doritorii. „Primăria nu poate presta activități economice”, explică viceprimarul, menționând că ar trebui prin alte metode să fie dezvoltat turismul în localitate.
Editare: Marta Sterpu
Video și montaj: Oana Rusu
Producătoare executivă: Ana Gherciu