Are în spate o remorcă de mare tonaj. E diferit de ce a condus până acum. Dă cu spatele și mișcă ușor volanul în stânga, dar remorca se mută în dreapta. Mai mișcă puțin înainte, parcă-parcă se îndreaptă. Ia volanul un pic, un milimetru, dar remorca i se duce hăt unde. E stresată, nu reușește să se parcheze. Se zbuciumă, iar camionul nu intră la platformă, acolo unde urmează să fie încărcată remorca.

Diana renunță - e prima oară din experiența ei când se parchează. Abia a obținut categoria E - ansamblu de vehicule format dintr-un vehicul trăgător din categoria B, C, D și o remorcă sau semiremorcă. „Parcarea e nașpa”, spune Diana.

Își amintește și prima dată când a trebuit să treacă prin stația de taxare (Telepass). Era prima ei călătorie de serviciu cu camionul și trebuia să meargă spre Bologna de la Roma, pe autostrada A1. O știa bine deja, pentru că e autostrada care îi duce pe moldoveni acasă.

„Cu camionul cu trei axe, care e mai îngust, eu zburam când ajungeam acolo, la Telepass. Când mi-am dat seama că eu ajung cu tirul, am oprit. «Nu, eu aici nu trec. Eu o să-i fac ceva mașinii. Ori o zgârii, ori...», i-am spus partenerului. Am intrat în panică”, povestește Diana. Partenerul de viață, dar și de lucru, îi zice să se concentreze, să se uite pe oglinzi și încet, foarte încet, a trecut. „De multe ori când trecem pe la Telepass, mă umflă râsul”, concluzionează femeia, amuzată de panica de atunci.

Astăzi, Diana Fortuna, femeia în vârstă de 40 de ani, conduce un vehicul de mare tonaj de aproape nouă luni. „Nu-i nici foarte ușor, nici foarte greu. Trebuie experiență. Eu sunt foarte mulțumită de nivelul la care am ajuns. Mă descurc bine. Sunt gata să mă pornesc în aventură europeană și singură. Acesta era cel mai mare vis al meu”, spune femeia.

S-a mutat cu 18 ani în urmă în Italia. De atunci, femeia cu studii în filologie a făcut diferite munci. Dar simțea că nu se regăsește în niciuna. Muncea ca să se întrețină, dar părea că nu era realizată.

Totul s-a schimbat după ce a mers împreună cu partenerul ei într-o călătorie de lucru în Olanda. Cei doi urmau să aducă în Italia câteva tone de lapte pentru producția de mozzarela.

Pe drum, Diana vedea multe femei la volanul TIR-urilor. „Furam cu ochii!. Vedeam românce, poloneze, fetele lituaniene pe niște mamă de TIR-uri, așa cum le numim noi. Da` frumoase fetele! Da` frumoase TIR-urile! Colorate...”. Iar când s-au oprit la un autogrill, Diana a scos telefonul și filma pe ascuns. „Dar cel mai bine mi-a rămas imprimată pe viață imaginea unei româncuțe care avea un Volvo. Dar mie Volvo, ca mașină, îmi place! Ea, blondă, și cum spăla ferestrele...! Am luat telefonul și o filmam”.

Diana a înțeles atunci că i-ar plăcea să aibă aceeași meserie.

A mai vorbit cu o conațională care, la fel, conduce în curse lungi, lucru care a motivat-o și a determinat-o: „Din momentul acesta începe și pentru mine calea asta. Gata, am decis, asta vreau!”, și-a spus Diana.

Împreună cu partenerul s-au înscris la școala auto, au plătit câte patru mii de euro fiecare pentru cursuri. Iar în mai 2021, a pornit la drumul lung.

Astăzi, poate să parcheze camionul în cel mult 10 minute. „Parchez încetișor. Capul meu joacă stânga-dreapta-sus-jos” și nu mai are nicio emoție când trece pe la Telepass.

„Diana, regina și stăpâna drumului”, a scris partenerul Dianei pe Facebook la un filmuleț în care ea merge la volanul unui camion. Iar fiica ei de 17 ani i-a zis într-o zi: „Eu când mă pun alături de matale, așa mă bucur...”

În 24 de ore poate să vadă toate cele patru anotimpuri și toate formele de relief. „Mare, munte, zăpadă. Eu sunt o aventurieră înrăită. Îmi place foarte mult contactul cu natura, să descopăr lume nouă, locuri noi”, spune Diana.

Călătorește mai des prin Italia, iar Sicilia a impresionat-o cel mai mult prin frumusețea locurilor și gustul portocalelor.

Impresionați de faptul că Diana conduce cel mai mare camion sunt și cei din jurul ei. Colegii din garaj o apreciază, partenerul și familia o susține. Nu i s-a întâmplat niciodată ca cineva să-i zică de rău sau că nu poate conduce. „Eu am contactat-o pe conaționala mea, Cristina, care și ea conduce un camion în Italia, și i-am cerut sfaturi, ca să mă înarmez pentru situații neplăcute”, spune Diana, menționând că, de fapt, toată lumea îi arată doar gestul „bravo!”.

Mult mai mulți bărbați decât femei mor în fiecare an în accidente de mașină. De obicei, bărbații parcurg mai mulți kilometri decât femeile și sunt mai predispuși să se implice în practici de conducere riscante, inclusiv fără a utiliza centurile de siguranță, conducerea în stare de ebrietate și cu viteză. Accidentele care implică șoferi bărbați sunt adesea mai grave decât cele care implică șoferi de sex feminin, potrivit Institutului de Asigurări pentru Siguranța Autostrăzilor din SUA.

Chiar dacă statisticile arată că femeile șofează mai sigur, în societate încă este promovat stereotipul precum că femeile nu pot conduce. Elena Gapova, profesoară în cadrul catedrei de sociologie la Universitatea Western Michigan și fondatoarea Centrului pentru Studii de Gen al Universității Europene de Științe Umaniste din Minsk, explică faptul că acest stereotip are o istorie mai veche. Această diferențiere s-a format odată cu apariția civilizației, când bărbații erau angajați la munci în afara casei și familiei, deseori în războaie.

De exemplu, când a apărut mașina de scris, se credea că este periculos pentru femei să lucreze la ele. Pentru că trebuia să tastezi cu putere pe litere, mașinăria se zguduia puternic, și se credea că aceste zguduituri pot dăuna funcției reproductive a femeilor. Specialista spune că așa s-a creat o preconcepție precum că femeile sunt mai puțin capabile să interacționeze cu mașinile și, respectiv, că femeile la volan prezintă un pericol. De fapt, aceasta a fost o încercare de păstrare a relațiilor tradiționale și diferențiere a muncii.

Totuși, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste făcuse un pas înainte la începutul anilor `30. În acea perioadă de industrializare intensivă, femeile din URSS nu doar mergeau masiv să lucreze la utilajele din fabrici și uzine, dar și se așezau la volan. Elena Gapova povestește că, în procesul de promovare a mecanizării în agricultură, exista o campanie care se numea „Femeia pe tractor”. Fața acestei campanii devenise tractorista Pașa Anghelina.

„Femeile în colhoz - forță importantă”. Iosif Stalin, 1933

Pașa Anghelina s-a născut în 1912, în sătucul Starobeșevo (astăzi, sud-estul regiunii Donețk, Ucraina). Datorită campaniei, ea a reușit să formeze și să conducă o brigadă de tractoriste în anul 1933. Iar peste cinci ani, a devenit faimoasă datorită sloganului „O sută de mii de prietene pe tractor”.

Pașa Anghelina pe tractor

Elena Gapova spune că lucrurile s-au schimbat după cel de-al Doilea Război Mondial. „În anii 1950-60, când societatea devenea mai înstărită, iar natalitatea scădea, sub egida «grijii față de sănătatea femeilor» au început să fie introduse restricții pentru femei de a fi angajate în anumite domenii tehnologice. Atunci au și apărut toate aceste interdicții pentru femei de a munci în calitate de șofere, mașiniste în metrou și altele.”

În concluzie, experta spune că stereotipurile, dar și greutățile reale în calea accesului femeilor în domeniul condusului mașinilor reprezintă o moștenire a patriarhatului și nimic mai mult.

Autoare: Georgeta Carasiucenco
A colaborat: Alesia Pesenka (Belarus)
Traducerea comentariului expertei Elena Gapova din l. rusă în l. română: Sergiu Pascari