Ana-Maria are 14 ani și îi place să îngrijească de frații și surorile mai mici. Îi ajută să-și facă temele, le pregătește de mâncare și le spală hainele, în timp ce mama lor, Rodica, se află la muncă. Copila este ajutorul de nădejde al mamei care timp de 11 ani a fost bătută de partenerii ei. Cea mai dureroasă amintire a fetei este când a văzut-o pe mama ei jos la podea, după ce ultimul concubin a lovit-o cu capul de pereții din baie. Din cauza durerii, femeia și-a pierdut cunoștința.
Ana-Maria și astăzi plânge când aude țipete sau plânsete, de parcă ar retrăi, din nou, scenele de violență domestică.
***
Noaptea se lasă încet peste copaci, case și grădini. Fâșiile de lumină creează niște punți între cer și pământ. Ana-Maria stă pe lăicerul așternut pe pragul casei și privește atent spre orizont și ascultă liniștea. Îi place mult când în casă nu se aud urlete și plânsete.
Se deschide poarta. Intră bărbatul de care toată familia se teme. „Vine!”, își spuse fata speriată. „Vine”, repetă ea. Fuge repede la surorile și frații mai mici. „Vine!”, strigă cu o voce alarmată.
Copii o zbughesc pe patul de lângă sobă și își pun plapuma peste cap. Se gheboșesc unul în altul, ca niște pui abia ieșiți din ou, care caută căldură. Stau neclintiți. Respiră încet, de parcă le-ar fi frică să întrerupă liniștea din jur și „să nu-l deranjeze pe el…”.
***
Ușa casei se deschide și se simte imediat un miros puternic de alcool. „Iarăși e beat”, se gândește Ana-Maria. „Ce-i cu toți papucii aceștia la prag? Iar nu ai făcut ordine, «gospodino!»”, strigă el din prag. Rodica, mama copiilor, nu reacționează. Se grăbește să pună pe masă supa de cartofi pe care o pregătise. Concubinului său îi place să fie servit imediat ce intră în casă. În caz contrar, scandalurile durează până dimineață.
Rodica scoate repede o farfurie mare din dulap și pune în ea câteva polonice de supă. Mâinile îi tremură. Taie câteva felii de pâine pe care i le pune chiar sub mâna stângă. După prima lingură de sorbitură, femeia, care șterge cu un șervețel fărâmiturile de pe masa, simte o durere puternică peste obrazul drept. „Unde-i carnea?”, o întreabă bărbatul după ce-o lovește peste față.
„În acea seară, a lovit-o pe mama foarte tare cu capul de sobă. I-au rămas cicatrici pe viață. Încercam să o protejez, să intervin, să mă pun în fața ei pentru a o apăra, dar el îmi spunea să mă dau la o parte, pentru că nu e treaba mea. Uneori se liniștea când îl amenințam că voi chema poliția sau că le voi spune vecinilor să sune la 112”, povestește copila.
Și ea a fost lovită când încerca să-și apere mama. „El se comporta foarte urât cu noi. Dacă mă așezam puțin să mă odihnesc, începea să facă gălăgie. Se comporta de parcă eram o sclavă.”
6 din 10 copii cu vârsta între 2-14 ani din toată lumea sunt pedepsiți fizic de către îngrijitori în mod sistematic, conform unei analize statistice a violenței asupra copiilor.
***
Ana-Maria trăia într-un coșmar, care parcă nu avea sfârșit. Și acum o urmărește cea mai groaznică amintire din viața ei – cea în care era să-și piardă mama.
Noaptea, coșmarurile deveneau realitate. În una dintre ele, cinci ani în urmă, când toți dormeau, Ana-Maria s-a trezit instantaneu de la strigătul mamei. Era trecut de miezul nopții. „Mama, iar o bate pe mama!”, a reacționat, instinctiv, copila. A văzut-o peste câteva minute întinsă pe podea, după ce bărbatul a lovit-o cu capul de pereții din baie.
„Mamă, mamă, ridică-te! Mamăăăăăăăăăăă”, o implora plângând copila. Văzând că femeia nu reacționează la strigătele ei, fata a început să plângă și mai tare.
„Mamăăăăăăăăăăăăăăăă, nu ne lasă, mamăăăăăăăăăă, trezește-te”, striga Ana-Maria, terifiată de gândul că mama ei ar fi murit.
Între timp, bărbatul, care urmărea dezinteresat reacțiile fetei, nu a intervenit în niciun fel. În acea agonie, copila înțelesese că a rămas singură în fața unei tragedii. Atât de singură și atât de neajutorată se simțea… Știa doar că trebuie să facă ceva și să își salveze mama.
„L-am rugat să mă ajute. După multă insistență, a ridicat-o pe pat și a lovit-o peste față, iar ea și-a revenit. Am crezut că am pierdut-o pentru totdeauna”, spune Ana-Maria.
***
Ana-Maria crede că violența domestică este periculoasă, pentru că afectează starea emoțională și psihologică a copiilor. Pentru că în viața lor apare frica. O frică care îi macină încet-încet și de care nu se pot debarasa.
„Când cineva ridică vocea la mine, automat încep să plâng. Mi-e frică de bătăi, de strigăte. Nu cred că o să scap vreodată de această frică. Am avut foarte multe coșmaruri. Nu puteam dormi nopțile din cauza lor”, afirmă copila.
Și specialiștii afirmă că minorii care asistă sau sunt victimele agresiunilor sunt expuși unui risc sporit de a se confrunta cu probleme de sănătate fizică sau mintală. Psihologa și psihoterapeuta cognitiv-comportamentală, Ina Crasnojon, spune că mediul în care copilul crește are un impact direct asupra dezvoltării sale în viața de adult. În funcție de vârstă, efectele se pot manifesta diferit.
Copii de până la 7 ani
Din momentul în care bebelușul este în burta unei femei, părinții încep să-i construiască o programare mintală, care-l însoțește în viața de adult. Ea, de obicei, se formează până la vârsta de 5-6 ani și este constituită din scheme cognitive.
Copiii își formează percepțiile din ceea ce trăiesc aici și acum. Minorul își atribuie vina pentru tot ce se întâmplă dacă vede că părinții lui se ceartă sau se lovesc. Dacă unul dintre părinți decide să plece, crede că a fost abandonat pentru că este „un defect”, „o rușine”. Ca urmare, începe să se izoleze, să se înstrăineze de grupurile sociale.
Ulterior, copilul poate să manifeste comportamente agresive, deoarece copiază modelele părinților.
Minorii de până la 18 ani
Până la vârsta de 12 ani, un copil crede foarte mult în scenariile proprii precum că el ar fi vinovat de ceea ce s-a întâmplat în familia lui. Și, când la 13-14 ani se dezvoltă gândirea abstractă a unui adolescent, când învață să facă legătura dintre cauză-efect, pentru copilul victimă sau martor al violenței domestice este prea târziu. Fundamentul lui emoțional este nesănătos din cauza scandalurilor la care a asistat, iar schemele cognitive, de fiecare dată, absorb din mediul înconjurător doar ceea ce le alimentează. Ca urmare, copii supuși sau martori la violență, fie vor fi mai retrași, fie vor dezvolta diverse adicții în decursul vieții.
„Pe termen lung, violența poate determina suicidul, tulburările de comportament alimentar și de somn, în special insomnia. Corpul ține minte absolut tot. Persoanele care manifestă violență sunt deseori cuprinse de frică și îngrijorare. Această frică poate să-i însoțească toată viața”, declară Ina Crasnojon, psihologă și psihoterapeută cognitiv-comportamentală.
Anul trecut, Procuratura Generală a pornit urmărirea penală în 947 de cauze, inițiate în baza art. 2011 din Codul penal (violență în familie). În 56 dintre situații victimele au fost copiii.
Sunt deja cinci ani de când Ana-Maria nu mai trăiește în agresiune. Cu toate acestea, ea continuă să lupte cu urmările lăsate de acea perioadă stresantă. „Le îndemn pe toate mamele să plece cât mai devreme de lângă bărbatul care le bate. Niciun copil nu trebuie să treacă vreodată prin acest calvar”, constată Ana-Maria.
Foto credit: google.com
