Autoritățile au planuri mari pentru casele de cultură din Republica Moldova. Recent a fost aprobat un nou regulament prin care casele de cultură vor putea fi mai independente, vor avea mai multe atribuții, dar și oportunitatea de a obține bani din proiecte. Cum vor funcționa casele de cultură?
Chiar dacă acest regulament aduce inovații, mai este de lucru la el, spun actorii din domeniu. Pentru că documentul ar păstra modelul de guvernare „rigid, pe verticală, unde activiștii civici au foarte puțin de spus”.
Regulamentul aduce claritate în activitatea caselor de cultură. În prezent, acestea se află la balanța primăriei, dar nu reprezintă o instituție publică aparte. După ce acest Regulament va ajunge în Monitorul Oficial în cel mult o lună, fondatorii și directorii caselor de cultură vor putea lua o decizie despre ce se întâmplă mai departe. Iată cele trei opțiuni:
O viziune mai mare despre casele de cultură
Am discutat cu Veaceslav Reabcinschii, directorul Centrului de Politici Culturale, care a contribuit la scrierea regulamentului. Potrivit acestuia, „regulamentul poate fi privit ca o foaie de parcurs pentru dezvoltarea sistemului caselor de cultură. Asta nu înseamnă că până la acest regulament au existat piedici în dezvoltarea lor. Dar nu era niciun fel de viziune”, explică Reabcinschii.
Zice că în fostul regulament, aprobat în 2006, drepturile caselor de cultură erau foarte largi și nu era clar spre ce direcție mergem.
„Acest regulament acordă o autonomie activității caselor de cultură”, constată expertul. Totuși, se așteaptă ca, odată cu începerea procesului de implementare să apară și neclarități sau necesitatea de a face modificări.
Încă o schimbare importantă adusă de noul regulament este claritatea la nivel de unitățile de personal. Potrivit expertului în cultură, acum primăriile nu vor mai putea angaja administratori în loc de directori pentru a le plăti salarii mai mici. „În funcție de ce categorie are casa de cultură, cu atât mai mult crește salariul directorului, cât și al angajaților. Că toți depind de această scară de salarizare. Și asta îi motivează să aibă mai multe activități”, explică Reabcinschii.
În funcție de rezultatele casei de cultură din anul precedent, casei de cultură i se atribuie o categorie I-IV, ceea ce va contribui în mod direct la mărimea salariului angajaților.
Specialiști care nu pot fi angajați?
Valentin Moroz, directorul Palatului de Cultură din Țaul, Dondușeni, cu o experiență de peste 50 de ani în cultură, spune că față de regulamentul precedent, acesta este bun, dar poate fi îmbunătățit. El aduce drept exemplu capitolul „State-tip de personal recomandate pentru casa de cultură”.
Potrivit lui Valentin Moroz, în lista personalului care poate fi angajat în casele de cultură trebuie incluși și artiști, instrumentiști, vocaliști și alții. „Nu este clar regulamentul în privința colectivelor, dacă putem să angajăm alți specialiști care nu se regăsesc în regulament. La un ansamblu de dansatori ai doar doi specialiști pe care-i angajezi – conducătorul și acompaniatorul. Iei copii, tineret și îi organizezi să danseze. Dar o orchestră de muzică populară nu poți să o faci cu oameni care nu au cântat niciodată la vioară, la țambal. Acolo oamenii trebuie plătiți”, explică directorul. Potrivit acestuia, dacă nu se găsesc resurse financiare – „eu pierd orchestra. Dar dacă nu-i orchestră, halal de cultură și palat.”
„Pentru noi e slăbuț”
Documentul, de fapt, nu interzice angajarea altor specialiști care nu se regăsesc în statele de tip personal, însă nu este menționat clar dacă casele de cultură pot angaja și alți specialiști. Totuși, responsabilitatea pentru structura, efectivul-limită și statele de personal ale casei de cultură este a Consiliului administrativ al instituției.
Pentru Palatul de Cultură de la Țaul ar fi nevoie de aproximativ 36 de angajați, încă cel puțin 10 oameni față de cât sunt acum. „Mai este nevoie de contabil-șef, artiști, instrumentiști și vocaliști, conducători de cercuri”, explică directorul. „Pentru multe case de cultură acest regulament e bun, că ei nu mai au nevoie de șef de secție, nici de regizori. Dacă este un director și un director artistic, ei sunt mulțumiți. Pentru noi e slăbuț.” Aceste propuneri le-a exprimat anul trecut printr-o scrisoare pe care a trimis-o Ministerului Culturii, însă care nu au fost introduse.
Bani puțini
O problemă este și salariul mic al specialiștilor care lucrează acum în casele de cultură. „Avem coregraful care s-a dus pe șase luni la prelucrat pește în Estonia și dansurile la Palat s-au stopat. Din cauza lefei mici. Restul băieților care lucrează au o normă de 25%. Ce-i 1.100 de lei pentru o lună? Cum să faci cultură mare? Eu nu pot să-i adun în toată ziua pentru o mie de lei”, povestește Valentin Moroz. „Sunt puși cu 25%, că nu-s bani la primărie”.
Anul acesta pentru Palat a fost complicat. „Încălzirea am închis-o din cauza lipsei de bani. Pentru gaz trebuia să plătim 90-95 de mii de lei. Puneam un cămin care lucra două ore până la repetiții și pe urmă îl opream”, spune directorul Palatului. Dar regulamentul aduce o mică speranță. „Cât de cât este o mișcare. Că dacă nu era, eu mătincă până la sfârșitul anului trebuia să închid palatul. Să-i pun lacăt și gata.”
Concurs pentru funcția de director și finanțare externă
Rusanda Curcă este lucrătoare culturală și activistă culturală din Hîrtop, Cimișlia. Împreună cu colegii ei au atenționat public de mai multe ori despre lipsa de transparență în mai multe proiecte de decizii ale Ministerului Culturii. Ea zice că nici de data asta nu au fost organizate consultări publice pe marginea proiectului de regulament. „Am stat să caut pe site-ul ministerului și pe particip.gov și n-am găsit nicio publicație la acest subiect făcută de Ministerul Culturii, care, reamintesc, este o instituție reformată în 2021.” Asta i-a ținut pe dinafară pe activiștii culturali.
Rusanda crede că „au fost aduse îmbunătățiri în ceea ce privește procesul de angajare a directorilor, spectrul de activitate și modul de guvernare a instituțiilor”. Spune că dacă până acum unii primari numeau directorii caselor de cultură „cu rude de toate gradele în calitate de angajați în aceste funcții”, acum autoritatea va fi obligată să organizeze concurs public.
Citește și: Am vizitat casele de cultură din țară să le arătăm așa cum sunt
„Oamenii primesc salarii pentru a păzi clădirea casei de cultură”
Activista povestește că în satul ei, Hîrtop, funcția de director al Casei de Cultură este vacantă. Chiar ea a solicitat de mai multe ori să fie organizat un concurs pentru această funcție. Potrivit Rusandei, în localitate sunt cinci persoane cu studii superioare în domeniu, însă nici una nu ar fi fost invitată să preia această funcție. „Acum concursul public este o cerință obligatorie și sper că va încuraja competitivitatea și va crește numărul persoanelor competente în aceste funcții.”
De asemenea, posibilitatea de a avea personalitate juridică și de a atrage fonduri externe este văzută pozitiv. „Bugetele pentru cultură la nivel local sunt execrabile. Ele acoperă costurile operaționale, fără a avea bugete pentru producție. Efectiv, oamenii primesc salarii pentru a păzi clădirea casei de cultură, pentru că n-au bugete pentru desfășurarea de programe artistice”, spune Rusanda.
Rusanda spune că inovația la nivel de guvernanță are și anumite riscuri. Unul ar fi consiliul administrativ. Regulamentul spune că organul va supraveghea activitatea instituției, va coordona structura și efectivul-limită al angajaților, va examina situația financiară, examinează bugetul anual al instituției și altele. „Din păcate, acest consiliu va avea mai mult un rol de cenzor și corp consultativ pe aspecte administrative, decât să contribuie la crearea unei viziuni despre modul de funcționare a acestei instituții. Acest regulament este o încercare modestă de a democratiza instituțiile culturale comunitare”, spune Rusanda. Potrivit ei, dacă Ministerul Culturii își dorea un model progresiv de casă de cultură, care să corespundă necesităților comunității, atunci s-ar fi organizat consultări publice extinse, unde societatea civilă ar fi fost implicată nu doar la nivel de monitorizare, dar și la nivel de guvernare.
Model de guvernare la Hîrtop
Rusanda povestește că la Hîrtop se pilotează un model diferit de guvernare. Programul casei de cultură este elaborat de patru părți interesate. Centrul de proiecte culturale „Arta Azi” folosește spațiile pentru organizarea atelierelor creative în cadrul proiectului „Arta în mahală”, proiecții de film și concerte. Grupul de inițiativă „Femei în Acțiune” folosește spațiile pentru întâlniri și petreceri comunitare, iar grupul de inițiativă „H-Top Hîrtop” – pentru serate tematice și discoteci.
„Tinerii din Hîrtop au nevoie de un spațiu unde să se întâlnească duminica sau în fiecare zi, să bea un ceai, să folosească jocuri de masă, să privească filme, să aibă discuții. Acest spațiu nu există acum, chiar dacă avem o casă de cultură enormă. Primarul și directorul decid cine, când, unde și cum intră în acea instituție”, spune Rusanda.
Viziunea ei despre casele de cultură înseamnă „spații democratice pentru întâlniri și desfășurare a activităților cetățenilor, unde ei să decidă asupra conținutului pe care-l produc sau pe care-l consumă”. Aceste modele de guvernare pe orizontală ar promova participarea civică, partajarea responsabilităților, democrația, pluralismul, calitatea creației și calitatea recreerii. „Casele de cultură ar fi putut deveni laboratoare de testare a unor noi tipuri de democrație. Acest regulament promovează un model de guvernanță rigid, construit pe verticală, unde societatea civilă are foarte puține de spus”, spune Rusanda Curcă.
